VIDEO DEX. Pachetul Berlin PLUS: Ce s-a ales din cele OPT înțelegeri Chișinău – Tiraspol din 2016
Pentru reintegrare regiunii transnistrene au fost scrise zeci de proiecte, au fost cheltuite milioane de dolari din fonduri externe. De exemplu, doar în PROGRAMUL DE SUSȚINERE A MĂSURILOR DE PROMOVARE A ÎNCREDERII, finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, au fost cheltuite nu mai puțin de 12 milioane de dolari timp de 4 ani.
Acesta este doar unul dintre zecile de proiecte. Astăzi, vom relata despre cel mai ambițios dintre ele, la care au participat toți actorii din formatul 5+2. Acesta avea drept obiectiv – apropierea malurilor Nistrului. Proiectul a generat, însă, discuții în rândul societății civile. Principala dilemă era dacă nu cumva prin activitățile de sporire a încrederii între malurile Nistrului am recunoscut enclava gestionată de facto de gruparea separatistă și am pus regimul de la Tiraspolul pe picior de egalitate cu Chișinăul, la masa de negocieri. Vorbim despre pachetul „Berlin Plus” – o speranță plantată în 2016, ale cărei roade așa și nu s-au copt.
Pachetul „Berlin Plus” conține mai multe înțelegeri și măsuri negociate în cadrul reglementării conflictului transnistrean. A fost denumit astfel, deoarece multe negocieri au avut loc la Berlin. Pachetul se referă la opt aspecte cheie, ce vizează relația dintre cele două maluri. Dar până a trece la ele este important să înțelegem contextul în care acestea au apărut.
Era anul 2016. Președinția OSCE era deținută de Germania, care și-a dorit să deblocheze negocierile în conflictul transnistrean, să împingă acest „car” cât mai mult, chiar dacă nici Chișinăul, nici Tiraspolul nu ardeau de nerăbdare să facă acești pași. Toți parcă se resemnase cu status quo-ul. Dar tot mai mulți își puneau întrebarea de ce avem nevoie de Misiunea OSCE în Moldova și cu ce se ocupă această organizație, dacă nu produce nicio soluție palpabilă. Așa că, indiferent de voința Chișinăului și Tiraspolului de a interacționa, conexiunea oricum s-a produs.
Au avut loc dezbateri despre ce ar trebui să conțină acest pachet. Reacția societății civile a fost una critică, din start, după ce s-a aflat că unele propuneri veneau din partea Chișinăului, iar altele dinspre regimul de la Tiraspol. Experiența anterioară demonstrează că viziunile sunt întotdeauna diametral opuse. Chișinăul vrea reîntregire, iar Tiraspolul – independență. Așa că fiecare a tras la turta sa. Nu avea nimeni așteptări foarte mari. Era clar pentru toți că se va dansa pe melodia un pas înainte – altul înapoi. Dacă s-a materializat sau nu vreun obiectiv inițial – ne veți spune voi după ce veți vedea ce înțelegeri au fost agreate la Berlin.
Deci, în cele din urmă conexiunea s-a produs pe opt probleme:
- 1. Redeschiderea podului între localitățile Gura Bîcului și Bîcioc;
- Apostilarea diplomelor universitare transnistrene;
- Funcționarea școlilor cu predare în grafia latină din regiune;
- Accesul fermierilor moldoveni la terenurile lor agricole;
- Participarea vehiculelor din regiune în traficul internațional;
- Ecologie;
- Telecomunicații;
- Dosarele penale și libertatea de circulație;
Pentru a le explica detaliat, ar trebui să imprimăm încă vreo opt videouri plictisitoare în care să explicăm toate nuanțele tehnice. Așa că eu le-am analizat pe toate și voi expune doar esența acestora. Fiecare dintre aceste înțelegeri au la bază încă opt protocoale pe care, după ce urmăriți video-ul, le veți putea găsi în textul acestui material sau pe pagina Guvernului în secțiunea „vicepremierul pentru Reintegrare”. Un detaliu curios e că toate sunt în limba rusă, la fel ca și comunicarea la general ce ține de conflictul transnistrean.
Cert este că implementarea celor opt obiective cheie a fost diferită. Un anumit progres este vizibil pe doar cinci dintre ele.
Acesta a fost distrus în timpul războiului din 1992. A fost reconstruit în 2001 cu ajutorul partenerilor europeni, dar a rămas nefolosit, circulația fiind blocată. Dar pe pod nu s-a putut circula liber nici după redeschidere. La capătul podului de pe malul stâng a apărut imediat un post de control care verifică pe oricine care vrea să-l traverseze. Asta în cazul în care – deși înțelegerile inițiale erau altele – podul trebuia să sporească încrederea între maluri. Dar ce fel de încredere când ești supus verificărilor și obligat să completezi așa-zisa „fișă migrațională” care îți limitează, de exemplu, șederea la rude?
Adevărat, acest pod este de ajutor localnicilor, deoarece a impulsionat micul comerț din piața de la Gura Bîcului, devenind un loc unde comercianții din regiunea transnistreană vin să-și vândă marfa și interacționează cu cei de pe malul drept. Interesele Tiraspolului par a fi însă altele. Administrația separatistă intenționează să deschidă acolo un pretins „terminal vamal” – unul ilegal. Asta încă o dată demonstrează că Tiraspolul negociază nu în interesul populației din regiune, ci pentru a satisface poftele financiare ale unei grupări politico-oligarhice. Altfel spus, s-a creat un instrument, dar Tiraspolul a trișat din nou.
Apostilarea diplomelor universitare transnistrene a devenit funcțională în 2018. Măsura avea ca scop oferirea perspectivelor academice tinerilor din regiunea transnistreană și integrarea lor în sistemul internațional de educație.
A fost agreat un mecanism prin care, la solicitare, absolvenții universității de la Tiraspol puteau obține o diplomă neutră pe care era pusă apostila Ministerului Justiției al Republica Moldova. Aceasta le permitea deținătorii să acceadă într-o universitate internațională pentru a-și continua studiile.
Din 2018 până pe 31 august 2023, de acest mecanism au beneficiat 562 de absolvenți din stânga Nistrului.
Destinațiile preferate au fost Italia (117), SUA (90), Bulgaria (57), Polonia (49), Israel (48), Franța (33), Austria (26) și Marea Britanie (20).
Pe de o parte, le-am oferit tinerilor absolvenți ai universității de la Tiraspol șansa unui viitor în lumea liberă, iar pe de altă parte am contribuit la creșterea prestigiului acelei universități din stânga Nistrului.
Prin posibilitatea de a-și continua studiile în UE, chiar dacă sunt produsul unui sistem educațional retrograd, îi motivează pe absolvenții de liceu din regiune să-și urmeze studiile anume în acel mediu educațional strâmb – nu să vină la un sistem de studii superioare pe malul drept. Universitatea de la Tiraspol este cunoscută pentru îndoctrinarea prin educație, fiind o instituție ce elogiază trecutul sovietic, misiunea de pacificare de pe Nistru și contribuția Federației Ruse la edificarea „statului transnistrean”. Este instituția care a elaborat manuale de istorie ale așa-zisei republici. Acea pepinieră de cetățeni ostili Chișinăului are multe păcate, dar autoritățile de la Chișinău nu au avut alte idei decât să le ofere undă verde absolvenților de acolo la studii în afara țării, crezând că falsele valori implantate la Tiraspol se vor dilua în perioada studiilor în Marea Britanie, Italia sau chiar peste ocean, în SUA.
Chișinăul a făcut această favoare Tiraspolului pentru a proteja școlile cu predare în limba română din regiunea transnistreană.
Adevărat, acest pod este de ajutor localnicilor, deoarece a impulsionat micul comerț din piața de la Gura Bîcului, devenind un loc unde comercianții din regiunea transnistreană vin să-și vândă marfa și interacționează cu cei de pe malul drept. Interesele Tiraspolului par a fi însă altele. Administrația separatistă intenționează să deschidă acolo un pretins „terminal vamal” – unul ilegal. Asta încă o dată demonstrează că Tiraspolul negociază nu în interesul populației din regiune, ci pentru a satisface poftele financiare ale unei grupări politico-oligarhice. Altfel spus, s-a creat un instrument, dar Tiraspolul a trișat din nou.
Trecem la a treia măsură din cele opt din pachetul „Berlin Plus”. Ea se referă la cele câteva instituții de învățământ din stânga Nistrului, rămase după război în subordinea Chișinăului. După implementarea protocolului, școlile noastre din regiunea transnistreană „răsuflă” mai liber, dar impedimentele nu au dispărut în totalitate.
Nu mai achită acele sume enorme pentru chiria sediilor în care activează, deși ar fi trebuit să nu achite nimic pentru asta. Taxa este acum una simbolică – de o mie de lei – în plus costurile de întreținere, care, la fel, au fost diminuate. Dacă liceul de la Tiraspol plătea anterior 600 de mii de lei pentru un sediu ce nu corespunde necesităților, acum achită o mie de lei.
Un alt beneficiu este facilitarea circulației copiilor și profesorilor de la aceste școli prin punctele de control. Li s-a permis un regim simplificat. Ei pot să transporte peste linia administrativă cărți sau alte obiecte necesare procesului didactic. Faptul că școlile cu predare în limba română beneficiază de un fel de statut din partea Tiraspolului a generat o ușoară creștere a numărului elevilor ce le frecventează. Dar oricum nu s-a ajuns la situația de până la vandalizarea sediilor în 2004.
Dificultățile fermierilor care dețin terenuri dincolo de traseul Râbnița-Tiraspol au început încă în 1998, odată cu instalarea de către administraţia separatistă a unor puncte de trecere, reprezentanții cărora monitorizau deplasarea oamenilor în regiune. Situaţia s-a agravat în 2004 și 2005 când fermierilor le-a fost îngrădit accesul la terenurile care le aparţin. În 2006, la negocierile în formatul 5+2 a fost elaborat un mecanism de compromis, care presupunea obținerea unui certificat anual de folosință a terenurilor de către fermieri. În cele din urmă, Tiraspolul a anunțat că acest mecanism nu este unul eficient și l-a stopat în decembrie 2013. Așa că, în martie 2014, a îngrădit din nou accesul fermierilor la terenuri. Soluția părea să fie găsită în pachetul „Berlin Plus”, dar nu este așa. În continuare peste 5.000 de fermieri din Dubăsari riscă să rămână fără terenuri și fără roadă.
Este vorba de peste 9 mii de hectare de pământ ce aparține locuitorilor din Molovata Nouă, Cocieri, Coşniţa, Doroţcaia şi Pârâta.
Amenințarea Tiraspolului de a bloca accesul la terenurile sătenilor din raionul Dubăsari este folosită de fiecare dată când regimul separatist vrea să obțină ceva în schimbul indulgenței sale în raport cu fermierii.
Refuzul Tiraspolului de a permite proprietarilor și societăților agricole să-și prelucreze terenurile a provocat de fiecare dată pierderi imense, în special firmelor agricole. Unele au falimentat din cauza datoriilor. În perioada 2014-2018, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să achite proprietarilor de pământ compensații parțiale și alte plăți în valoare de aproape 52 de milioane de lei.
Din pachetul de la Berlin face parte și un protocol intrat în vigoare pe 1 august 2018, prin care a fost reactivat mecanismul instituit în 2006. Dar nu pe deplin. Administrația raională Dubăsari, aflată sub controlul Tiraspolului, a oferit atunci certificate valabile pentru 20 de ani pentru cei 40 de agenți economici ce vor prelucra terenurile arendate de la localnici.
Doar că această soluție contravine legislației naționale. Deși autoritățile constituționale de la Chișinău au recunoscut drepturile de proprietate ale locuitorilor raionului Dubăsari asupra terenurilor, proprietarii au fost forțați să accepte certificatele impuse de regimul separatist de la Tiraspol, cu acceptul autorităților constituționale.
Așa că fermierii sunt folosiți de regimul separatist ca o monedă de schimb ori de câte ori vrea să obțină noi concesii din partea autorităților constituționale. De exemplu, pe 29 decembrie 2021, Tiraspolul a dat un nou ultimatum. Atunci, Tiraspolul a invocat restricționarea accesului fermierilor la terenuri pe motiv că… Chișinăul a încălcat prevederile deciziei protocolare privind aplicarea mecanismului stabilit în 2006.
Mai exact, este vorba de angajamentul Chișinăului de a iniția proceduri de revizuire a cauzelor penale pornite în privința unor funcționari și oameni de afaceri din stânga Nistrului, pentru blocarea de către aceștia a accesului fermierilor la terenuri în 2014. Chișinăul menționează însă că nu poate interveni în actul justiției pentru a înceta sau a porni o cauză penală.
Acest ultimatum din decembrie 2021 este prelungit de Tiraspol o dată în jumătate de an. Pentru orice nou răgaz de șase luni, Chișinăul oferă ceva în schimb – fie avantaje la importul produselor petroliere în stânga Nistrului, fie prelungirea autorizației de mediu pentru Uzina Metalurgică de la Râbnița…
Actualmente, există două hotărâri ale CEDO, care constată încălcarea dreptului la proprietate în privința fermierilor din raionul Dubăsari ca urmare a restricțiilor nejustificate aplicate de regimul de la Tiraspol în perioada 2004-2006.
Această înțelegere din pachetul „Berlin Plus” este una din cele mai neglijate.
Din septembrie 2018, mașinile cu plăcuțe transnistrene de înmatriculare pot circula în traficul internațional cu condiția că sunt numere neutre, eliberate de autoritățile constituționale. Mecanismul prevede ca acestea să fie primite de la cele două puncte de eliberare amplasate în două orașe din stânga Nistrului – Tiraspol și Râbnița, mașinile să fie introduse în țară până în 2018, iar șoferul să aibă aibă buletin cu viza de reședință în regiune. Prin introducerea mecanismului respectiv, s-a făcut cedări atât din partea Chișinăului, cât și din partea Tiraspolului, dar efectul a fost unul benefic. E un subiect prea interesant ca să-l discutăm pe scurt aici, așa că următorul DEX al Zonei de Securitate va fi anume despre plăcuțele neutre de înmatriculare și legalitatea celor de tip transnistrean înregistrate în stânga Nistrului. Cu siguranță aflându-vă în trafic le-ați văzut și v-ați întrebat cum e posibil ca niște autoturisme cu plăcuțe ce au însemne ale unui stat inexistent circulă nestingherit pe străzile Capitalei. O să vă explic în detaliu cum e posibil. Ceea ce trebuie să știți acum este că mecanismul e blocat, iar numere neutre nu se mai oferă din decembrie 2021. Statistica automobilelor ce au trecut de la numerele transnistrene la cele neutre începând cu 2018 până în prezent ne arată că procesul s-a oprit cand s-a atestat cel mai mare interes pentru ele.
Următoarele trei puncte din pachetul german sunt: Ecologie; Telecomunicații; Dosarele penale și libertatea de circulație. Zero rezultate în legătură cu aceste obiective. Asta se vede chiar și de pe pagina Misiunii OSCE în Moldova. Dacă la celelalte elemente ale pachetului sunt informații, video-uri de promovare a acțiunilor făcute, la acestea sunt trecute doar câteva rânduri seci în care este subliniat faptul că reprezintă o prioritate nevalorificată a pachetului „Berlin Plus”.
Cel mai interesant este la capitolul telecomunicații. Prin acea înțelegere se presupunea că operatorul din stânga Nistrului IDC, care aparține holdingului Sheriff se va înregistra pe malul drept pentru a activa în câmpul legal național, dar acest lucru așa și nu s-a întâmplat. Vă imaginați dacă s-ar fi dus la bun sfârșit? Am fi putut influența spațiul informațional din regiune sau măcar am fi putut discuta la telefon cu oamenii de pe celălalt mal al Nistrului la prețuri pământești. Dar este de la sine înțeles de ce nu este niciun progres pe segmentul telecomunicații. Victor Gușan probabil că are nevoie de mai multe argumente pentru a fi convins.
Libertatea de circulatie este nu doar o prevedere a pachetului „Berlin Plus”, dar și un drept statuat în Constituția Republicii Moldova. Este cea mai mare barieră în calea reintegrării țării. Toate posturile ilegale instalate de-a lungul liniei administrative trebuie să dispară. Dar partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova, inclusiv prin pachetul menționat la început, nu ating acest subiect. Ba mai mult, una dintre reguli este să nu fie atinse subiectele politice, să fie ignorat fenomenul separatismului și existența acestor bariere fizice de control. Dar, zicea recent doamna Maia Sandu, „dacă ignorăm realitatea, ea nu dispare”. Capul în nisip nu duce la sporirea încrederii între maluri sau la reîntregire. Nu putem sta cu elefantul în cameră, dar să ne comportăm de parcă el nu ar fi acolo.
În concluzie: Au existat perioade în care s-a încercat sabotarea deciziilor protocolare din pachetul „Berlin Plus”. Cel mai vizibil a fost în pandemie, când regimul de la Tiraspol a decis, sub paravanul riscului de răspândire a COVID-ului, să ignore deciziile din acest pachet. În special, este vorba de cele vizând dreptul la proprietate și transporturile în privința cărora există mai multe angajamente asumate de Tiraspol. În pandemie oamenii din regiunea transnistreană au fost ținuți ca într-un țarc din care puteai să ieși doar având acele dozvoluri de la „decidenții” uzurpatori sau prin livezi și păduri.
Au existat opinii conform cărora Tiraspolul a încercat să testeze capacitatea de răspuns a Guvernului de la Chișinău și a OSCE-ului în situații de criză.
Chiar dacă o bună parte dintre cele 37 de posturi instalate suplimentar au fost retrase după ameliorarea situației epidemice, instalarea lor și reacția amorfă a Chișinăului și a actorilor din formatul 5+2 a generat un precedent, iar precedentele au tendința de a se repeta, fapt ce s-a întâmplat deja.
În aprilie 2022, după înscenarea mai multor atacuri cu explozibil în regiune pe fondul războiului din Ucraina, Tiraspolul a instituit stare de alertă teroristă ceea ce a presupus din nou instalarea unor posturi fixe cu plăci din beton, doar că într-o manieră mult mai periculoasă, posturile fiind fortificate după un protocol militar, ele fiind păzite de persoane înarmate. Aceste posturi sunt și acum pe străzile din regiune. Încălcarea liberei circulații în acest caz subminează prevederile pachetului „Berlin Plus”, dar și regimul zonei de securitate în care activează Comisia Unificată de Control.
Tot atunci au avut loc derapaje și în ceea ce privește asigurarea funcționării școlilor moldovenești cu predare în limba română. Ori în pachetul „Berlin Plus” se menționează negru pe alb: asigurarea libertății de circulație pentru profesori către locul de trai și muncă al acestora.
În pandemie, profesorii din aceste școli nu puteau să-și ridice nici salariile, deoarece nu li se ofereau acele permise speciale de ieșire din regiune.
Multitudinea situațiilor create în legătură cu restricționarea liberei circulații a scos în prim plan vulnerabilitățile celor două decizii protocolare.
1. Nu există nicio prevedere legată de procedurile de sancționare a unei părți/ambelor părți sau privind suspendarea implementării deciziilor protocolare pentru nerespectarea angajamentelor asumate prin intermediul acestora.
2. Lipsa unor instrumente de pedeapsă avantajează în mod evident regimul de la Tiraspol, care deseori mimează conlucrarea și consolidarea încrederii dintre maluri.
Deoarece o bună parte din protocoalele „Berlin Plus” au fost semnate „la pachet”, este evident că pe unele dosare, cum ar fi cele legate de școlile cu predare în limba română și accesul fermierilor la terenurile agricole, Tiraspolul nu are interes pentru implementarea prevederilor. Prin urmare, folosește și va folosi orice pretext pentru a sabota respectarea celor două decizii protocolare.
Așa cum arată acum, deciziile protocolare nu sunt în măsură să oblige de facto Tiraspolul să-și respecte angajamentele, pentru că nu există costuri aferente în legătură cu suspendarea unilaterală a prevederilor acestor documente. Cum este în cazul terenurilor – regimul separatist când vrea respectă, când nu – nu respectă. Așteptăm opiniile voastre în comentarii. Cum credeți, de ce nu merg aceste proiecte împinse de partenerii internaționali și ce se poate face ca acest efort să aibă rost.
Atât a fost despre pachetul „Berlin Plus”. Sper că v-a fost interesant. Așa cum am promis, următorul video va fi despre legalitatea circulației pe drumurile naționale cu plăcuțe de înmatriculare ale unui stat inexistent.
Între timp te poți abona la canalul nostru de Youtube, pentru a vedea primul următorul video. Iar dacă ai posibilitatea să ne susții financiar, te așteptăm pe Patreon. Pentru noi contează foarte mult.