„Suntem total nepregătiți”: Persoanele intern strămutate din regiunea transnistreană rămân fără protecția legii

Legislația R. Moldova nu prevede o noțiune și nici mecanisme de protecție pentru persoanele intern strămutate. Avocata din cadrul organizației Promo-LEX, care monitorizează drepturile omului în regiunea transnistreană, Nicoleta Hriplivîi Caminschi consideră că, dincolo de mijloacele financiare necesare pentru a schimba situația, este vorba de o lipsă de voință din partea Chișinăului.

În 1992, când Republica Moldova s-a confruntat cu o criză umanitară, în contextul războiului de pe Nistru, conform unor estimări, circa 130 mii persoane au fost strămutate din raioanele de est ale țării.

În 2022, după ce a început invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, experți în drepturile omului sperau că autoritățile din R. Moldova vor veni cu un plan pentru cetățenii nevoiți să migreze intern, în eventualitatea în care situația s-ar fi repetat.

„Eu nu am pe nimeni, încotro să mă duc?”

Strategia națională în domeniul migrației și azilului din 2011-2020 menționa strămutarea unei părți a populației din regiune, însă sugera că problema a fost, în mare parte, soluţionată de către autorităţile moldoveneşti. Experți în drepturile omului afirmă contrariul.

„Problema încă există, e destul de acută și nu există nici un act normativ care să prevadă exact cine sunt aceste persoane. Astăzi avem foarte multe cazuri când populația din acea regiune dorește să plece din acel teritoriu, din varii motive”, declară Nicoleta Hriplivîi Caminschi la podcastul „Punct pe ură”.

Avocata enumeră printre motive persecuțiile, violența și alte încălcări ale drepturilor omului.  Mai mult decât atât, Raportul de țară al Departamanetului de Stat al SUA pentru 2023 face referire la cazuri de tortură, tratamente sau pedepse inumane sau degradante din partea așa-ziselor „autorități” din regiunea transnistreană, arestări sau detenții arbitrare, ingerințe arbitrare sau ilegale în viața privată.

„Cu regret, cetățenii care vin, nu găsesc suport și ajutor în partea dreaptă a Nistrului din partea autorităților Republicii Moldova. Noi am avut situații când persoana venea cu bagajele și ne solicita ajutor, spunând „eu nu am pe nimeni, încotro să mă duc?”, adaugă Hriplivîi Caminschi.

Anterior, și Avocatul Poporului a menționat într-un raport din 2021, faptul că, odată cu încheierea fazei active a ostilităților din 1992, actele normative prin care li se acorda asistență persoanelor intern strămutate au fost abrogate prin Hotărârea Guvernului nr. 74/2001, iar acești cetățeni au rămas fără suport și asistență din partea statului.

Pe lângă asta, documentul subliniază lipsa unui cadru normativ ce garantează drepturile și libertățile persoanelor intern strămutate, dar și a cifrelor oficiale cu privire la aceste persoane în R. Moldova.

Semnalele de alarmă și lipsa de acțiune a autorităților  

Un mecanism bine pus la punct pentru persoanele intern strămutate ar putea fi identic celui de protecție temporară pentru refugiații ucraineni în R. Moldova și ar putea include accesul la un adăpost temporar, asistență medicală și juridică.

Avocata Nicoleta Hriplivîi Caminschi crede că Guvernul ar trebui să identifice, în primul rând, locuri de plasament pentru persoanele care vin, iar apoi – să delegheze unei instituții elaborarea unui cadru legal mai complex, care ar acoperi o gamă mai vastă de probleme pe acest subiect.

Totodată, autoritățile ar trebui să se preocupe și de crearea unei linii roșii, la care care persoanele din regiunea respectivă să poată solicita ajutor oricând au nevoie.

„E bine că acest subiect este pe agenda politicului, dar nu e prea bine că nu se mișcă carul din loc. Discuția asta ar trebui să pornească de la guvern, de la prim-ministru. Valul de persoane deplasate intern poate crește brusc. Noi suntem total nepregătiți în cazul în care acest lucru se întâmplă”, explică Hriplivîi Caminschi.

Potrivit dreptului internațional, în cazul refugiaților, responsabilă de suport este comunitatea internațională. În cazul persoanelor deplasate intern, responsabil este Guvernul.

Atât Biroul de Reintegrare, cât și Guvernul nu au remis asociației Promo-LEX vreun document care să confirme că autoritățile dispun de o strategie sau un plan de acțiuni în raport cu acest subiect.

Persoanele intern strămutate se consideră printre cele mai vulnerabile, iar la nivel mondial, potrivit Organizației ONU pentru refugiați, mai mult de jumătate dintre persoanele care sunt nevoite să fugă pentru siguranța lor nu trec niciodată o frontieră internațională.

În trecut, redacția noastră a documentat mai multe cazuri grave când persoane din regiunea transnistreană aveau nevoie de protecție urgentă, iar în lipsa unui mecanism, ajutorul a fost fie întârziat fie a lipsit.

Vezi aici un reportaj amplu la acest subiect