Rusia, responsabilă de violarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. Prima condamnare CtEDO după ce s-a retras din Convenție
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunțat marți, 20 februarie, hotărârea în cauza Lipovchenko și Halabudenco împotriva R. Moldova și Federației Ruse.
Astfel, Federația Rusă a fost condamnată pentru încălcarea unui șir de drepturi ale doi locuitori ai regiunii transnistrene, în perioada anilor 2015 – 2022.
Este prima hotărâre a CtEDO referitoare la încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană după începutul războiului din Ucraina și excluderea, în consecință, a Federației Ruse din Consiliul Europei, și respectiv, retragerea sa din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reprezentanții Promo-Lex subliniază importanța hotărârii, precizând că aceasta va determina modul de abordare a cauzelor similare care sunt pe rolul Curții și care se aflau la o etapă avansată de examinare.
Cauza se referă la plângerile lui Oleksandr Lipovcenko și Oleg Halabudenco cu privire la diverse încălcări ale drepturilor sale în regiunea transnistreană.
Oleksandr Lipovcenko, etnic ucrainean, cu dublă cetățenie – moldovenească și ucraineană, a fost reținut în anul 2015 de către pretinsele autorități din regiunea transnistreană, deoarece le criticase pe rețelele de socializare. Un an mai târziu, el a fost condamnat pentru instigare la extremism, la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de trei ani și jumătate, el executând pedeapsa integral într-o închisoare din Tiraspol.
Lipovcenko s-a plâns de faptul că arestarea și condamnarea sa fuseseră ilegale, la fel ca și caracterul inadecvat al condițiilor de detenție în care fusese plasat, în principal de supraaglomerare, lipsa asistenței medicale adecvate în detenție, precum și faptul că ar fi fost obligat să urmeze un tratament psihiatric atunci când a intrat în greva foamei.
„În regiunea transnistreană, persoanele sunt condamnate pentru că își fac notițe în agendele proprii”
Alexandru Postica, avocatul Promo-Lex, care l-a reprezentat în fața Curții, a precizat că bărbatul a fost condamnat pentru o frază însemnată în carnetul său personal.
„A fost condamnat la trei ani și jumătate pentru extremism, pentru faptul că în carnetul său personal, de notițe, era scris, citez: În Transnistria se poate de făcut ordine doar dacă vor fi introduse forțele ONU”, a menționat avocatul, subliniind că „această normă, în așa numita legislație a regiunii transnistrene – extremismul, mai este actuală și la moment”, a declarat avocatul în cadrul unei conferințe de presă referitor la acest caz.
Totodată, Oleksandr Lipovcenko a susținut în fața Curții că așa numitele autorități transnistrene l-ar fi împiedicat să comunice în mod corespunzător cu Curtea Europeană.
Oleg Halabudenco, la fel etnic ucrainean, cu dublă cetățenie, activa în calitate de lector la o universitate din Tiraspol, atunci când, în 2016, a fost reținut și plasat în arest, fiind bănuit de comiterea infracțiunii de luare de mită de la un student. Potrivit avocatului Alexandru Postică, cazul de luare de mită a fost înscenat.
După achitarea unei cauțiuni, Halabudenco a fost eliberat. Cu toate acestea, o pretinsă „instanță judecătorească” din Tiraspol a anulat ulterior decizia de eliberare pe cauțiune a bărbatului și a emis un mandat de arest în privința lui. Între timp, el a părăsit regiunea transnistreană.
Totodată, Oleg Halabudenco s-a plâns de faptul că nu mai poate călători în regiunea transnistreană a R. Moldova din cauza mandatului de arest emis în privința sa și nici nu-și poate continua activitatea profesională în această regiune. De asemenea, el invocă o încălcare a protecției proprietății din cauza confiscării sumei pe care a depus-o drept cauțiune.
Ambii reclamanți s-au plâns că nu avuseseră la dispoziție căi de atac efective în ceea ce privește plângerile lor.
Rusia responsabilă pentru violarea drepturilor locuitorilor din regiunea transnistreană
Astfel, Curtea a constatat că R. Moldova și-a exercitat jurisdicția în prezenta cauză, în conformitate cu Articolul 1 din Convenție, însă că responsabilitatea sa pentru actele deplânse de către reclamanți trebuie examinată în lumina obligațiilor pozitive care îi revin. Referitor la jurisdicția celui de-al doilea stat reclamat, adică Federația Rusă, Curtea a notat prezența militară rusă continuă în regiunea transnistreană contrar voinței autorităților moldovenești, apelurile reînnoite ale ultimelor referitoare la retragerea trupelor ruse din regiune, precum și sprijinul economic și politic al regimului din regiune de către Federația Rusă – fapte necontestate de către Guvernul rus.
Prin urmare, Curtea a constatat că Federația Rusă a încălcat drepturile lui Oleksandr Lipovcenko, garantate de Articolele 3, 5 § 1, 6, 13 din Convenție (interzicerea torturii și tratamentului degradant, dreptul la libertate și la siguranță, la un proces echitabil, la un remediu efectiv), precum și drepturile lui Oleg Halabudenco, prevăzute la Articolul 1 din Protocolul nr. 1, Articolul 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție și Articolul 13 din Convenție (protecția proprietății, libertatea de circulație, dreptul la un remediu efectiv). În același timp, Curtea nu a constatat nicio încălcare a Convenției de către R. Moldova. CtEDO a hotărât că Guvernul rus trebuie să achite primului reclamant 26.000 de euro, iar celui de-al doilea reclamant 6.500 euro pentru prejudiciul moral, precum și câte 4.000 de euro fiecărui reclamant pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții.
Federația Rusă în apărarea „sistemului judiciar” al regiunii transnistrene
Avocații Promo-Lex care i-au reprezentat pe cei doi bărbați în fața Curții, au subliniat că, în acest caz, Federația Rusă a depus eforturi considerabile pentru a convinge Curtea de eficiența așa numitului „sistemului judiciar” al regiunii transnistrene. Guvernul rus a prezentat o descriere eronată a acestuia, susținând, în mod nefondat, că acesta respectă standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului.
„În acest sens, într-adevăr a fost o polemică intensă, la etapa depunerilor observațiilor, între Guvernul Federației Ruse și Guvernul R. Moldova, și reclamanții însuși. Guvernul Federației Ruse a încercat să manipuleze într-un fel sau altul opinia judecătorilor CtEDO, inclusiv și-a permis să catalogheze ca existând două state separate, și anume R.Moldova și anume așa numita Republica Moldovenească Nistreană. Curtea nu s-a lăsat convinsă de aceste argumente. A luat în considerare și acele elemente de menținere a controlului decisiv asupra tuturor evenimentelor care au loc în regiunea transnistreană și le-a atribuit în răspunderea Federației Ruse. Aceste constatări sunt foarte importante, având în vedere că începând cu anul 2022, a fost exclusă sistemul Convenției Europene, prin urmare, este important să existe o constatare”, a declarat avocatul Alexandru Postică.
În acest context, avocatul a subliniat că importanța actualei hotărâri este determinată de analiza minuțioasă a Curții asupra elementelor care determină jurisdicția statelor ulterior anului 2016, când aceasta a fost reconfirmată prin mai multe hotărâri ale CtEDO.
„A fost o perioadă de așteptare îndelungată, având în vedere că din 2016 până în prezent, au fost trei hotărâri decisive cu privire la violarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. Cunoaștem cazul Ilașco, care a determinat jurisdicția ambelor state atât a R. Moldova cât și a Federației Ruse după anul 2004. Ulterior, a existat hotărârea Catan și alții vs. Moldova și Rusia, așa numitul dosar al școlilor, care a constat jurisdicția ambelor state asupra încălcărilor drepturilor omului din regiunea transnistreană pentru perioada de până la 2012. Și într-un final, cazul Mozer, o altă cauză de mare cameră, care a fost soluționată și emisă o hotărâre în acest sens de către CtEDO prin care se statua jurisdicția ambelor state până în anul 2016. Actuala hotărâre vine să extindă această jurisdicție și să constate, inclusiv până în anul 2022, că ambele state R. Moldova și Federației Ruse ar avea jurisdicție asupra acestui teritoriu”, precizează avocatul.
Peste 50 de hotărâri care vizează încălcări ale drepturilor omului în regiunea transnistreană, neexecutate
În acest context, Vadim Vieru, director de program Promo-Lex, a precizat odată ce hotărârea va deveni definitivă, asociația va insista ca aceasta să fie executată, de rând cu alte hotărâri care au fost pronunțate în peste 40 de cazuri, în care Promo-Lex reprezintă reclamanții. Totodată, avocatul a precizat că până în prezent, sunt pronunțate, în total, peste 50 de hotărâri în legătură cu încălcări ale drepturilor omului în regiunea transnistreană.
„Este un număr mare de încălcări, cauze în care au fost pronunțate hotărâri de către CtEDO și care urmează să fie executate în continuare de către Federația Rusă, chiar dacă nu mai este membră la Convenție. Și este vorba despre soarta la peste 2 000 de oameni și prejudicii care trebuie să fie achitate în continuare de către Federația Rusă de peste 5 milioane de euro”, a declarat Vieru.
La 16 martie 2022, Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei a decis excluderea Rusiei din Consiliul Europei, după 26 de ani în care țara fusese membră a celei mai mari organizații europene pentru apărarea drepturilor omului. Decizia a fost luată în urma cererii înaintate de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) care a condamnat invazia militară rusă în Ucraina și și-a exprimat solidaritate față de poporul ucrainean.
În rezoluția adoptată unanim, APCE constată că Federația Rusă a comis încălcări grave, incompatibile cu statutul unui stat membru al Consiliului Europei, ulterior Rusia s-a retras din Convenție.
În acest context, Vadim Vieru a precizat că deși Federația Rusă nu mai este parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit dreptului internațional, aceasta este obligată în continuare să-și execute hotărârile sale.
„Comitetul de Miniștri monitorizează inclusiv aspectul de executare a hotărârilor. În trecut, Federația Rusă, de exemplu, pe cauza Pisari, băiatul împușcat pe podul de la Vadul lui Vodă, este un caz puțin diferit din punct de vedere al principiilor de drept și abordări, dar Federația Rusă în acest caz a executat hotărârea. Evident că tot ce se întâmplă legat de CtEDO și Convenție, ține acum foarte mult de poziția Guvernului Federației Ruse, dar poziția lor față de acest mecanism de drept internațional și în general față de dreptul internațional, este cunoscută, dar noi spuneam că suntem insistenți și o să găsim posibilități ca Federația Rusă să execute hotărârea”, a punctat avocatul.
„Guvernul R. Moldova trebuie să aibă un rol mult mai activ în asigurarea drepturilor cetățenilor din regiune”
Totodată, reprezentanții Promo-Lex au subliniat că deși CtEDO nu constată o violare din partea R. Moldova pe acest caz, ea este obligată în continuare să asigure respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană prin intermediul mecanismelor sale.
„Au existat hotărâri când R. Moldova a fost condamnată inclusiv pentru încălcări ale drepturilor omului în regiunea transnistreană și noi de multe ori menționăm că Guvernul trebuie să aibă un rol mult mai activ în acest sens, iar când vorbesc despre Guvern, mă refer și la instituțiile de drept, cum ar fi Procuratura și instanțele de judecată. În acest sens, noi avem în procedură, la nivel național, cauze în care reprezentăm reclamanți și persoane care sunt acum în detenție și au statut de deținuți politicii, cauze pe care credem că Guvernul ar putea fi mult mai activ”, a declarat Vadim Vieru.
În prezent, asociația asistă 30 de cazuri care vizează plângeri privind tortura și tratamentul degradant, dar și încălcarea dreptul la libertate și la siguranță în regiunea transnistreană.
Amintim că în iunie 2022, pretinsele autorități de la Tiraspol au modificat codul penal local, astfel încât persoanele care se vor adresa la instanțele naționale sau internaționale, cu privire la abuzurile comise de reprezentanții structurilor neconstituționale din stânga Nistrului, vor fi pedepsite penal. În ultima versiune a modificărilor efectuate, pedeapsa maximă este de până la 8 ani privațiune de libertate.
În context, Asociația Promo-Lex a declarat că utilizează soluțiile disponibile conform legislației naționale și internaționale, dar și mecanismul de sancțiuni internaționale ca persoanele care se fac responsabile de încălcarea drepturilor omului să poarte răspundere pentru ceea ce fac în regiunea transnistreană.