Regiunea transnistreană, un an de „arest la domiciliu”
Exact acum un an, pe 17 martie, regimul separatist de la Tiraspol introducea stare de urgență în regiunea transnistreană, iar odată cu aceasta a dat undă verde pentru instalarea unilaterală a 37 de posturi ilegale de control. Barierele și posturile care sunt numite de carantină, însă, fără niciun medic sau măsuri epidemiologice, au avut scopul de a îngrădi total accesul la liberă circulație, ca oamenii din regiune să nu poată să ajungă pe malul drept al Nistrului. Acestea au fost instalate pe perimetrul liniei administrative pentru a marca așa-numita frontieră în interiorul Republicii Moldova. La un an de la apariția acestora, multe dintre ele au fost retrase, însă, aproximativ 13-15 la număr, încă, mai rămân pe poziții.
Autoizolarea regiunii a produs mai multe efecte locuitorilor de pe malul stâng, nu cel de a minimiza răspândirea virusului, deoarece rata de infectare pe malul drept, cât și pe cel stâng este la același nivel, dar de îngrădire a mai multor drepturi fundamentale.
„În regiune viața a devenit insuportabilă”
Recent pe canalul de viber „Приднестровье”/”Transnistria”,, la care sunt abonate aproape 40 de mii de persoane, majoritate – locuitori ai regiunii, a apărut un sondaj. Moderatorii grupului întrebau utilizatorii cum e să trăiești în așa-numita RMN. Majoritatea răspunsurilor a fost că „în regiune viața a devenit insuportabilă”, această opțiune au ales-o 2,600 de persoane. Doar 76 de membri ai canalului au bifat opțiunea că „se trăiește mai bine”, iar 664 au spus că se trăiește mai rău decât în trecut.
Nemulțumirea persoanelor este generată de acest „arest la domiciliu” care continuă deja de un an de zile. An în care oamenii din regiune nu au putut circula liber, fiind nevoiți să ceară permisiunea de la administrația separatistă, iar la revenire trebuie să stea izolați timp de 14 zile. Dar chiar și aceste „permise” nu sunt oferite tuturor care le solicită, iar dacă o persoană reușește să îl obțină este condiționată să se întoarcă într-un anumit interval orara: 8 sau 6 ore.
În opinia avocatului Promo-LEX, organizație care se ocupă de monitorizarea drepturilor omului în regiune, principala consecință a acestei autoizolări rămâne restricționarea libereii ciculații.
„Din perspectiva drepturilor omului, regiunea transnistreană a fost permanent un teritoriu izolat. De mai mult de 30 de ani, acest teritoriu este închis pentru jurnaliști, apărătorii drepturilor omului, dar și pentru instituțiile independente de monitorizare a drepturilor și libertăților fundamentale. Consecințele apărute odată cu restricționarea libertății de circulație le-au resimțit în primul rând cei aproximativ 400 de mii locuitori ai regiunii transnistrene, care nu au putut circula pentru mai multe luni către serviciu, către farmacie, către propriile terenuri agricole etc.,” declară Pavel Cazacu.
În legătură cu starea de spirit care predomină în regiune, Cazacu constată că ea durează de mai bine de 30 ani, însă situația pandemică, consecințele acesteia și comportamentul abuziv al administrației de la Tiraspol, a creat o frustrare și o dezamăgire extremă în rândurile locuitorilor regiunii. „Acest lucru l-am simțit și noi cu fiecare discuție avută cu beneficiarii noștri din acest teritoriu. Sentiment de frustrare, pentru că acești oameni sunt ostaticii unei administrații neconstituționale, iar dezamăgire pentru că autoritățile constituționale nu îi pot proteja de aceste abuzuri.”
În martie anul trecut răspunsul autorităților la aceste acțiuni abuzive a venit mai întâi de la Biroul Politici de Reintegrare, care era condus atunci de Cristina Lesnic. Într-un interviu pentru portalul nostru, Lesnic declara că cele 37 de posturi sunt considerate ilegale pe motiv că au fost instalate nu doar aceste bariere, dar au fost atribuite competențe ilegale cu amplasarea nu doar a vagonetelor, dar și amplasarea persoanelor cu funcții „grănicerești” care își arogau competențe ce țin de control verificare și de decizie a trecerii sau nu a persoanelor. „Deci, această situație a creat un blocaj imens și a înrăutățit dialogul, pentru că imediat Chișinăul a sesizat toate organismele internaționale cu privire la situația care s-a creat.”
Sesizarea structurilor internaționale și condamnarea acestui comportament nu sunt măsuri suficiente pentru apărarea locuitorilor regiunii, mai susține avocatul Promo-LEX.
„Atât autoritățile constituționale de la Chișinău, cât și cele internaționale, pe parcursul anului 2020, au reacționat de cele mai multe ori la abuzurile administrației de facto, și au condamnat acest comportament. Însă, țin sa fac o remarcă aici. Pentru apărarea drepturilor omului, aceste reacții sunt necesare, dar nici pe departe nu sunt suficiente. Or, la fel de important este punerea în aplicare a mecanismelor legale care vor avea capacitatea să prevină aceste abuzuri. Degeaba reacționăm și condamnăm, dacă aceleași probleme grave continuă să existe și peste 30 de ani”.
În Parlamentul de la Chișinău au fost organizate mai multe ședințe și conferințe la acest subiect, însă doar de condamnare și de constatare a aceea ce se întâmplă în stânga Nistrului, iar odată cu schimbările din Legislativ aceste discuții despre necesitatea retragerii posturilor ilegale s-au redus la zero. Oazu Nantoi, deputatul PAS, expert în problematica transnistreană și securitate constată că în actuala legislatură nu există voință de a rezolva blocajul în care s-au pomenit oamenii din regiune. Iar atunci când alți deputați din afara majorității PSRM-ȘOR încercau să abordeze această problemă, subiectul era respins.
„Este doamna președinte a Parlamentului, care foarte abil conduce ședințele și asigură direcția și tonalitatea necesară pentru această majoritate și faptul că locuitorii din stânga Nistrului s-au pomenit într-o capcană, într-o închisoare cu aceste 37 de posturi ilegale nu deranjează pe nimeni din această majoritate, ori, aici, în Parlament, poți să strigi cât vrei, dar deciziile se adoptă prin majoritate. Mai pui că socialiștii în frunte cu doamna Greceanîi controlează și biroul permanent, prin urmare ei decid și asupra agendei Parlamentului, ei acceptă proiecte de legi pe ordinea zilei, ei resping și, practic, avem continuarea stării de captivitate a statului. Această situație dramatică cu cetățenii Republicii Moldova din stânga Nistrului doar demonstrează o dată în plus acest lucru.”
Nantoi constată că nici pe dimensiunea președinției acest blocaj nu s-a rezolvat, menționând despre incidentul jenant în care Dodon l-a numit pe liderul separatist de la Tiraspol președinte al regiunii, asta în timp ce dreptul oamenilor din regiune la libera circulație era în continuare încălcat. O altă situație, care spune deputatul că demonstrează o cârdășie între majoritatea Parlamentară și cei de la Tiraspol, este că socialiștii nu au mișcat un degete pentru a-l elibera pe Oleg Horjan, liderul comuniștilor din regiune, condamnat la închisoare de regimul ilegal.
„Vă aduc un simplu exemplu la congresul 14-lea extraordinar după ce Igor Dodon a câștigat la alegerile prezidențiale a luat cuvântul Oleg Horjan, liderul comuniștilor din stânga Nistrului, cetățean al Republicii Moldova, coborând de la tribună s-a cuprins și sărutat cu Igor Dodon, după aceasta el a intrat în conflict cu Șeriful și-a fost băgat pentru 6 ani la pușcărie. Ce a făcut Igor Dodon, în afară de faptul că s-a pupat cu Krasnoselski, pentru a-l scoate din pușcărie? Nimic.”
Pandemie fără acces la medicină?
Accesul la medicamente și asistență medicală atât de necesară în pandemie a fost o altă problemă cu care s-au ciocnit persoanele din regiune. Potrivit Biroului Politici de Reintegrare peste 250 de mii de locuitori ai regiunii dețin asigurare medicală în dreapta Nistrului și stau la evidență în cadrul instituțiilor medicale ale Ministerul de Sănătate de la Chișinău. În acest timp, persoanele respective au fost lipsite de accesul la medicul de familie sau medicamentele gratuite la care au dreptul prin mecanismul compensatoriu. Și medicii din regiune, care activează pe malul drept au avut de suferit. Biroul Politici de Reintegrare a primit în luna martie a anului trecut 95 de sesizări din partea autorităților publice locale din Zona de Securitate despre impedimentele impuse de partea transnistreană personalului medical. Soluția în această situație a fost să-i cazeze temporar pe medici în localitățile unde activează. Costurile de cazare și alte aspecte administrative ale medicilor sunt acoperite cu sprijinul Uniunii Europene, oferit prin Programul Măsuri de Consolidare a Încrederii pe ambele maluri ale Nistrului, implementat de PNUD Moldova.
Locuitorii celor cinci localități din stânga Nistrului, care sunt în sub jurisdicția autorităților constituționale, s-au pomenit și ei în imposibilitatea de a mai circula liber, singura cale de acces fiind și până astăzi podul plutitor de la Molovata Nouă. Acesta nu este într-o stare bună, fiind de mulți ani învechit, iar locuitorii sunt dependenți de temperatura de afară sau nivelul apei, deoarece odată cu scăderea temperaturilor sau scăderea nivelului râului Nistru, podul plutitor nu mai circulă.
„Un lucru pozitiv…”
Pavel Cazacu susține că dacă ar fi să găsim un lucru pozitiv în anul 2020, acesta ar fi sentința de condamnare a judecătoriei Soroca din 5 august 2020, prin care un fost colaborator al miliției transnistrene a fost condamnat la 15 ani de privațiune de libertate pentru fapte de tortură și răpire. „Chiar dacă aceasta hotărâre nu este încă definitivă, această sentință poate fi apreciată ca un real progres în procesul anevoios de combatere a impunității din regiunea transnistreană. Oamenii au nevoie să cunoască că abuzurile reprezentanților structurilor de facto nu vor rămâne nepedepsite.”
Citește: Cum sunt furați oamenii, în plină zi, de structurile ilegale de la Tiraspol. Cazul de la Poiana
După această hotărâre, relațiile Chișinău- Tiraspol s-au înrăutățit și mai tare fiind urmată de o serie de răpiri în zona de securitate de către structurile ilegale ale regimului. Odată cu aceste abuzuri situația în Comisia Unificată de Control a devenit și mai tensionată, activitatea căreia și până atunci era blocată, însă după aceste acțiuni Tiraspolul a respins constant subiectul.
Un alt paradox întâlnit în acest an greu pentru oamenii din regiune a fost și faptul că în timp ce stăteau izolați în enclavă, Vadim Krasnoselskii se plimba prin aeroportul Chișinău fără nicio stinghereală.
„Efortul autorităților constituționale de la Chișinău trebuie sa fie unul proactiv, și să fie îndreptat spre eradicarea impunității. Or, din perspectiva drepturilor omului, orice abuz grav urmează a fi sancționat corespunzător. Atât timp cât persoanele responsabile de încălcarea gravă a drepturilor omului circula nestingherit pe teritoriul Republicii Moldova, situația drepturilor omului nu va înregistra progrese importante”, mai declară Pavel Cazacu.
Studenții nevoiți să meargă acasă prin câmpuri
La sfârșitul lunii noiembrie, Tiraspolul decide să impună restricții și pentru studenții ce își fac studiile la Chișinău. Până în prezent, Tiraspolul obligă tinerii care-și fac studiile în partea dreaptă a Nistrului să se testeze periodic la coronavirus pentru a traversa linia administrativă. Într-o reacție, Biroul Politici de Reintegrare (BPR) de la Chișinău a calificat decizia drept “inadmisibilă”, întrucât ar “crea presiuni financiare suplimentare asupra cetățenilor Republicii Moldova, ar institui noi bariere artificiale în calea liberei circulații și îngreunează realizarea dreptului inalienabil la educație”. Din mărturisirile mai multor studenți, ei povesteau că nu au bani pentru a face testul de fiecare dată când doresc să meargă acasă, astfel erau nevoiți să ocolească posturile ilegale și să găsească o cale prin câmpuri și păduri.
Fără 5+2
În acest an nici negocierile din formatul 5+2 nu au avut loc, însă în vizită în Republica Moldova a venit a președinta în exercițiu a OSCE Ann Linde, vizită considerată de mai mulți experți un mare succes, dar nu al Republicii Moldova, ci al Tiraspolului și Rusiei.
În cel mai recent sudiu, publicat de Freedom House, privind cât de liber este un teritoriu, regiunea transnistreană este calificată „nu liberă”, potrivit raportului anual regiunea a acumulat un scor general de 20 din 100. La capitolul respectarea drepturilor politice a fost punctată cu 8 din 40, iar pentru libertățile civile cu 12 din 40. Cert este faptul că „arestul la domiciliu” pentru persoanele din stânga Nistrului încă va mai continua, iar drepturile omului în regiune vor fi în continuare încălcate fără ca cei vinovați să răspundă.
AUTOR: IRINA TABARANU
IMAGINE: VITALIE PALADE
EDITARE: VITALIE GUȚU
Acest produs a fost realizat de A.O. Academia de Creație și Inovații Mediatice în cadrul proiectului „Zona de Securitate, în alertă 24/24”, finanțat de Uniunea Europeană și Fundația Konrad Adenauer, prin intermediul programului de granturi „Dezvoltarea societății civile la nivel local în Republica Moldova”. Conținutul său este responsabilitatea exclusivă a echipei zonadesecuritate.md și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Uniunii Europene.
