Procurorii nu pot identifica colaboratorii structurilor de forță de la Tiraspol, implicați în răpirea lui Ruslan Lomaca
Soarta persoanelor răpite și încătușate de structurile ilegale de forță din regiunea transnistreană este una cruntă, atât pentru cei deținuți, cât și pentru familiile acestora. Viața lor se împarte până și după, cea de-a doua fiind petrecută într-o luptă continuă pentru eliberarea persoanelor și menținerea în viață a acestora. Mamele bărbaților răpiți devin unica legătură cu realitatea din afara gratiilor. V-am relatat anterior despre Antonina Petiș – mama unui băiat închis deja de 12 ani și care are un dosar câștigat la CEDO pentru deținere ilegală. Vera Glijin, mama lui Adrian Glijin răpit în octombrie 2020 și învinuit de trădare a pretinsei republicii din stânga Nistrului și mama lui Ruslan Lomaca ce a fost răpit în timp ce încerca să pescuiască pe Nistru. Ludmila Locama a reușit de la ultimul interviu realizat să-și vadă fiul, acesta fiind unicul progres pe cazul dat.
„Nu s-a schimbat nimic, e un an an și cinci luni de zile printre care au fost de vreo 6-7 ori judecată al lui Ruslan și vreo două au fost și fără noi. Am intrat si cum am intrat stătea după o sticlă care ne despărțea unul de altul când m-am văzut îi venea să iasă prin sticlă, mamă ia-mă te rog acasă, mamă că nu-s vinovat cu nimic și nu am făcut nimic, ia-mă te rog acasă mamă că o să îmi ies din minți aici. A început plânge, salb săracu și galben pe față doamne ferește și a început plânge să-l iau acasă, cum Ruslan să te iau acasă dacă si eu singură nu știu dacă o sa ies afară înapoi de aici, prin câte uși am intrat și prin câte gratii si pe unde numai nu m-au dus,” povestește mama lui Ruslan când l-am vazut pentru prima oară la închisoarea din s. Hlinaia, raionul Grigoriopol.
„Sunt șase băieți în într-o încăpere mi-a spus, acolo e totul pe loc și mâncare si viceu si de toate sunt acolo. Îi scot pe un coridor așa vreo două ore le dau voie afară si atât stau închiși toată ziua.”
Practic din august 2020, de când a fost răpit și ținut ilegal în stânga Nistrului situația juridică a bărbatului nu s-a schimbat cu nimic. În continuare este învinuit de trafic de droguri, din motiv că atunci când l-au răpit ar fi avut cu el semințe de mac. Au avut loc mai multe pretinse ședințe de judecată care nu s-au încheiat cu nicio decizie. Persoana care trebuie să îi decidă soarta și să vină cu verdictul final le-a spus direct rudelor, că mai bine ar fi ca Ruslan să pledeze vinovat.
Ludmila Lomaca: „Judecătoarea de la Camenca tot îmi spune de câteva ori mi-a spus deva hai ma bine spuneții lui Ruslan să prezinte tot și va fi mai bine, cu ce să se prezinte dacă copilul dacă nu e vinovat cu nimic, hai lamurește să zic că am furat eu dacă nu am furat, să recunoască ca a avut narcotică.”
Pe lângă privarea ilegală de libertate și condițiile inumane la care este supus, Ruslan a fost infectat cu COVID-19, iar rudele acestuia au fost obligate să-l trateze din cont propriu.
„Am fost sunată iar, pe 2 sau 3 ianuarie, de-o soră medicală, urgent să ducem injecții că Ruslan e bolnav de COVID are temperatură de la 37 până la 38 și cu cât mai repede cu atât mai bine. Și am început a plânge, da cum să nu aibă temperatură dacă îl țineți într-un subsol, când a fost la Camenca mi-a spus că a fost vaccinat si spera să nu se îmbolnăvească si l-au ținut atâta la Camenca în subsol cine știe ce e acolo că e umezeală mare de parcă ai sta într-un beci aproape o lună de zile l-au ținut acolo, de acolo puteau să îl scoată și mort nu doar cu covid.”
Pe lângă medicamentele necesare tratamentului ce au costat-o circa două mii de lei, Ludmila trimite lunar, fiului, cel puțin un pachet cu alimente și lucruri necesare în închisoare. La toate acestea se adaugă și transportul spre pușcărie sau judecătorie care e aproximativ 600 de lei. Cheltuieli asemănătoare le suportă familiile tuturor celor deținuți în regiune.
Pavel CAZACU, avocat Promo-LEX în dosarele ce țin de regiunea transnistreană
„Rudele sunt obligate practic să aducă de acasă medicamente, pachete cu produse alimentare, de fapt deținuții din regiunea transnistreană sunt sau rezistă doar datorită acestor ajutoare de acasă de la rude dacă rudele nu ar ajuta nu ar susține deținuții probabil că nu ar fi atât de mulți deținut. Pentru că din păcate nu ar mai rezista în aceste condiții. Mai mult de un an și jumătate sursele lor financiare și așa mici, modeste se fac și mai puține și aici ar trebui să intervină autoritățile cel puțin la susținerea familiei lui Ruslan pentru că după cum spunem ele sunt, mama, soția persoanele datorită cărora Ruslan se află încă în viață.”
Ludmila Lomaca: „Au zis că nu au de unde, nu au de unde și nu au pe ce și eu sunt obligată să îi duc lui medicamente așa ne-au spus. Aduceții cu cât mai repede cu atât mai bine. Mii copil și mii jale si de-atâta m-am dus și i-am adus. Eu îmi ies din minți eu noapte nu mai și stau si mă gandesc în ce păreți doarme el ce mănâncă el ce somn are el unei îmi pare că sunt neom la cap imi vine să mă duc să nu mă mai întorc tare m-am mai saturat de jale și de scârbă atâta.”
Ultima speranță femeia și-o pune într-o scrisoare adresată pretinsului președinte din regiune, Krasnoselski și asta deoarece toate încercările de face dreptate fiului său la autoritățile constituționale nu au dat niciun rezultat. Procurorii de la Rezina au pus dosarul pe pauză fiind neputincioși în a identifica persoanele care se fac vinovate de răpire.
„Nu pot să vă spun multe. Dosarul a fost pornit pe cazul răpirii în septembrie 2020 și în mai 2021 urmărirea penală a fost suspendată pe motiv că nu fost identificați și făptuitorii. Organul de urmărire penală a întreprins toate măsurile posibile, crimă a fost comisă în raionul Camenca. Tot ce fost posibil organul de urmărire penală a efectuat până în prezent o să apară alte circumstanțe o să lucreze în continuare,” ne-a spus procuror-șef din Rezina.
„Problema cauzelor penale împotriva persoanelor care au răpit au torturat, deci pe cauze grave de încălcare a drepturilor omului din păcate este o problemă existentă 05:37 05:44 Practic peste 90% astfel de dosare se termină în felul următor cauză penală este suspendată, undeva la urmărirea penală pentru că fie persoana nu a fost identificată, fie fie persoanele identificate se eschivează de la urmărirea penală. Ținând cont că nimeni nu este tras la răspundere penală la ilegalitățile la care a fost supus, la care este în continuare supus ruslan am decis să expediem o plângere la CEDO. plângere la Curte se depune de obicei în momentul în care nu ai la nivel național anumite remedii pentru a proteja drepturile omului în cazul lui ruslan este o situație de acest gen când nici autoritățile Republicii Moldova nici autoritățile Federației Ruse nu au reușit să remedieze situația lui Ruslan.”
Lipsa de protecție din partea autorităților constituționale și impunitatea de care dau dovadă structurile de forță din regiune fac în așa fel încât cele două maluri să se depărteze și mai mult. Regiunea este tot mai des considerată ca o sursă de nesiguranță, iar odată ajuns acolo nu te poți aștepta ca drepturile să-ți fie protejate.
Ludmila Lomaca: Nu se mai duce nimeni în malul acela deja atât cât trece peste pod la camenca și la Râbnița, asta e dar cu barcile nu se duc așa cum se duceau nu, ne duceam înainte strângem urzică din malul cela, la coarne ne duceam așa cum era o țară cândva dar deja acum bătaia asta de joc ap știu nu se apropie nimeni ca de scanteie.
Astfel, Republica Moldova riscă să piardă încă un dosar la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Doar în 2021, Curtea s-a pronunțat pe 13 dosare ce țin de regiunea transnistreană. În locurile de detenție din regiune s-ar afla peste 2000 de persoane ceea ce depășește de 5 ori norma europeană privind numărul de încarcerați la 100 de mii de locuitori. Pentru drepturile acestora rămân să lupte rudele, iar în multe cazuri acestea sunt îndemnate să nu vorbească despre condițiile în care ei sunt ținuți, pentru a nu le îngreuna și mai mult viața de după gratii.
„Da macar de-a da Dumnezeu să-l vad acasă și să mor liniștită să fie stăpân și altceva nu vreau nimic, dar nu știu o să mai ajung să il vad viu, nu stiu nu cred. Nu cred că tare mă mai simt si eu rau toate noapte doar cu pastile cu fel de fleuri,” ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi mama dețunutului.
