Foto: Europa Liberă / Colaj: Zona de Securitate
Leahu: Tiraspolul și Moscova vorbesc despre o eventuală extindere a Misiunii de Pacificare, foarte mult se vorbește despre întoarcerea escadrilei din elicoptere militare
De 29 de ani, fiecare sfârșit de iulie ne aduce aminte că pe teritoriul țării noastre există o Misiune de Pacificare, mai exact, Forțe Mixte de Menținere a Păcii, compuse din trei contingente: ale Forțelor Armate ale Federației Ruse, Forțelor Armate ale Republicii Moldova, forțelor administrației de la Tiraspol și observatori militari ucraineni. Această misiune a fost creată în urma acordului de la 21 iulie 1992 și este controlată de Comisia Unificată de Control. Pe parcursul anilor existența acesteia a fost pusă la îndoială nu doar pe plan național, dar și internațional. Cauze ar fi mai multe, dar să începem cu Statutul acesteia.
Misiunea de pe Nistru nu are competenţe acordate de ONU, organizaţie, ce poartă primordială responsabilitate pentru pacea şi securitatea în lume. În momentul creării acesteia nu i-a fost acordat un termen şi mandat concret de activitate, aşa cum se procedează la nivel mondial.
- Fără competențe ONU
- Fără termen
- Fără condiții de încheiere
- Fără mecanisme de sancționare a implicării pacificatorilor în incidente
Ion LEAHU, fost membru al Comisiei Unificate de Control:
„În genere tot ce ține de misiunea de pacificare, de introducerea acestor forțe rusești în Republica Moldova în 1992 a fost un voluntariat absolut nepregătit absolut negândit cum și declanșarea conflictului la 2 martie, la fel, a fost provocată de partea transnistreană și de partea rusă.
Pornind de la idee că Moldova nu a fost gata de război ea nu a fost gata nici de pace. Nu a fost elaborat conceptul, nu au fost cadrele necesare ca urmare am avut aceea ce am avut. Am semnat acordul din iulie 1992 în care s-au făcut cele mai mare gafe, printre care, că un subiect care este de facto rebel, regimul transnistrean, a devenit subiect al dreptului internațional odată ce a fost promovat pe agendă ca parte în conflict și ca parte în soluționarea acestui conflict.
Foarte si foarte mult s-au speriat de forța focului de către generalul Lebed era posibilitatea reală ca trupele ruse si transnistrene să ajungă la Chișinău si atunci când au văzut că s-a oprit focul s-au oprit trupele si partea rusă merge la negocieri ei au fost de acord să fie orice nu ar fi în acest document numai să aibă garanții că trupele ruse nu vor trece Nistru.
A fost foarte vag scris modul în care această operațiune va fi încheiată, în situația în care una din părți își retrage contingentul din Misiune restul, celelalte, ar trebui să procedeze la fel, însă de facto rușii nu odată ne-au spus că voi puteți să vă retrageți toate trupele până la ultimul soldat, noi de-aicea nu plecăm!
Evident că nimeni nu s-a consultat cu statutul onu pentru forțele pacificatoare pentru misiunile de pacificare s-a făcut așa cum considera la Chișinău că e mai bine si cum considerau la Moscova că lor le este mai bine, parcatic noi aveam aceea ce este, practic nu s-a mișcat niciun milimetru spre reglementarea conflictului spre integrarea teritorială a Republicii Moldova, ba mai mult ca atât, sunt premise foarte reale ca acest teritoriu nu va fi niciodată integrat în Republica Moldova.”
Astăzi, în Zona de Securitate, funcţionează 15 posturi permanente ale forţelor de menţinere a păcii, cu un efectiv de 1300 de militari. În acești 29 de ani s-au întâmplat zeci de incidente grave, unele chiar cu participarea pacificatorilor. Ne referim la cazul de la postul nr.9, când un soldat rus a împușcat mortal un tânăr din satul Pîrîta. Până acum, așa și nimeni nu a fost pedepsit. În ultimul timp se atestă o inacțiune totală din partea Pacificatorilor, care în primăvara anului trecut au privit pasiv cum sub nasul lor, MGB-ul transnistrean instalează posturi de control, fapt total interzis în Zona de Securitate, unde nu trebuie să fie alte forțe decât cele de pacificare.
„Pacificatorii de pe Nistru pot tot, în 1993 un singur caz a fost comandantul din Bender cu trupele de pacificatori a ridicat mai multe posturi de grăniceri transnistreni care au fost si le-au dus la comenduire, adică dacă era voință militară si politică se putea de obținut orișice,” mai spunea Leahu.
Lipsa de acțiuni vine din specificul de lucru în Comisia Unificată, acolo unde deciziile se iau în consens, iar militarii care ar trebui să fie trimiși la fața locului pentru a cerceta un incident, nu sunt lăsați să facă acest lucru, fie din cauza Tiraspolului, fie din din cauza Federației Ruse. Aceste două componente ar trebui să fie separate, însă în practică nu este deloc așa. Militarii ruși din misiune trăiesc, își cresc copii, au o viață socială activă în afara funcției în regiunea transnistreană. Acolo au locuințe, iar membrii famililor frecventează școlile din regiune sau activează în instituțiile din regiune. În condițiile actuale oamenii din Zona de Securitate văd rost în această misiune tot mai rar.
De-a lungul timpului, reieșind din faptul că pe teritoriul Republicii Moldova militari ruși sunt nu doar în contingentul de Pacificare, dar sunt și cei din Grupul Operativ, fosta Armata a 14, care staționează ilegal la Tiraspol, Federația Rusă încearcă să manipuleze cu termeni, astfel încât să combine cele două componente: de pacificare și de staționare ilegală. Cel mai elocvent exemplu este atunci când președintele Republicii Moldova, Maia Sandu a cerut retragerea Grupului Operativ, iar atât Tiraspolul, cât și Kremlinul au manipulat opinia publică invocând că Sandu ar fi cerut retragerea Misiunii de Pacificare. Pe de altă parte, atât Kremlinul, cât şi administraţia de facto a regiunii transnistrene, insistă şi promovează ideea eficienţei acestei misiuni. Numind-o ce-a mai de succes.
„Tiraspolul și Federația Rusă au o deprindere de a spune că e dulce acolo unde e amar ei singur pe ei se îmbată cu apă rece pentru a demonstra populație, propriei populații – partenerilor care sunt implicați în situația dată, că ei dirijează situația că ei asigură evoluțiile pozitive în realitate chiar dacă pornim de la faptele cele mai cunoscute spre exemplu când au fost depistate in zs armament care era remorcat de la Grigoropol la Tiraspol. Adică in altă situație înseamnă din start că ori misiunea intervine și oprește ori ea se desființează ca nefiind capabilă si își exercita obligatiunile.”
Mai mult, orice persoană din regiune care are o altă opinie, riscă sancţiuni penale severe pentru criticile aduse “pacificatorilor”. Au fost deja intentate și primele dosare pentru așa-numita critică îndreptată către aceștia. În ultimii ani, Chișinăul se declară permanent pentru schimbarea formatului misiunii pacificatoare. Autoritățile moldovene susțin că partea militară a operațiunii s-a epuizat și actualul format pacificator trebuie înlocuit cu o misiune civilă cu mandat internațional. Asociația Promo-LEX a realizat în anul 2015 un studiu: Statutul forțelor pacificatoare în dreptul internațional: Cazul Republicii Moldova, în urma căruia s-a constatat necesitatea înlocuirii prezentului format al forțelor de menținere a păcii cu unul de observatori civili și polițienești în baza principiilor ce stabilesc conceptul contemporan al politicilor pacificatoare promovate de ONU. În același timp, rămâne necesar ca la procesul de negocieri în noul format să participe state, deja, prezente în procesul de negocieri, cum ar fi Ucraina și Federația Rusă – doar că în cazul ultimei, fără un imaginabil și pretins drept de veto. Până atunci Moldova rămâne cu o problemă imensă de securitate.
„Și transnistrenii si rușii vorbesc despre o eventuală extindere a misiunii de menținere a păcii foarte mult se vorbește despre întoarcerea in cadrul contingentului militar a escadrilei din elicoptere militare, se aud vorbe ca să fie extinse hotarele zonei de securitate partea de nord ea este observată numai de observatori posturi fixe cum în sud și nordul nu sunt, deci este vorba de o nouă rundă de expansiune a Federației Ruse și expansiunea acestei misiuni este o ramură a acestei tactici.”
-Ați putea caracteriza această misiune de pacificare printr-o frază sau cuvânt?
„- Una foarte și foarte periculoasă pentru suveranitatea Republicii Moldova.”