Invazia trupelor ruse în Tighina: 19-21 iunie 1992. „Luptăm cu Rusia, oameni buni! Nu cu cei din Transnistria”

În zilele de 19-21 iunie 1992 a fost confirmată și documentată implicarea Federației Ruse în conflictul de pe Nistru. Dacă până atunci mai erau dubii sau se vorbea doar despre locuitorii regiunii și a cazacilor care ar fi luptat pentru independența teritorială și care se opuneau conducerii de la Chișinău, pe 19 iunie a devenit clar că Rusia în tot acest timp a fost parte a acestui conflict și s-a implicat deja și militar.

Ministrul Securităţii Naţionale de atunci, Anatol Plugaru, spunea că în lunile mai şi iunie, la Tighina, Cocieri şi Coşniţa au intrat în luptă tancurile şi artileria grea ale Armatei a 14-a. „Luptăm cu Rusia, oameni buni! Nu cu cei din Transnistria. Şovinismul velicorus nu a murit încă”.

Se estimează că, în urma luptelor de la Tighina, şi-au pierdut viața aproximativ 200 de militari şi civili moldoveni, alți 300 au fost răniți. 

Cronologia

La 19 iunie a început ofensiva forțelor separatiste la Tighina spre direcția Comisariatului de la Tighina, condus de colonelul de poliție Gusleacov, care a cerut sprijin. Ion Costaș scrie în memoriile sale că ordinul de a trimite ajutor la Tighina a fost dat imediat după primirea veștii despre asaltul de la secția de poliție: “Exact atunci comandantul suprem a dat ordin prin telefon să se trimită de urgență trupe și forțe suplimentare de poliție în Bender pentru a oferi ajutor oamenilor lui Gusleacov.

„Printre acei comandanți moldoveni care au primit ordinul de avansare în Tighina a fost locotenent-colonelul A. Gămurari. Acesta a intrat în Tighina din direcția sudică, împreună cu voluntarii și forțele de poliție (peste 500 de oameni) conduși de Eugen Pîslaru. Potrivit lui Gămurari, ei se aflau deja lângă Tighina la ora 17.20 și după patru ore de lupte grele au ajuns la comisariatul de poliție:“ Am pătruns în oraș pe traseul principal, trecând peste cinci linii de apărare. Am mers spre clădirea Secției orășănești de poliție timp de patru ore. Ne-am apropiat de raza orașului la ora 17,20, iar la Comisariat am ajuns în preajma orei 22.00.”

În dimineața de 20 iunie, orașul era în mare parte sub control moldovenesc. Ca rezultat, tancurile T-72 ale Armatei a 14-a ale Federației Ruse forțează podul peste Nistru dinspre Tiraspol, dar sunt oprite de forțele moldovenești, forțele separatiste continuând tirul asupra orașului. În același timp, sunt atacate și alte localități: Dubăsari, Cocieri, Doroțcaia, Coșnița.

20 iunie 1992. Situația din această zi poate fi caracterizată ca cea mai grea din perioadă războiului dus de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova. 

Podul de peste Nistru este ocupat de gardiști, după atacurile cu tancuri grele ale armatei ruse, iar orașul a fost invadat de armată și de forțele separatiste. Consiliul militar al Armatei a 14-a îi adresează președintelui Mircea Snegur un ultimatum, prin care cere ca forțele moldovene sa se retragă, în caz contrar, trupele rusești vor trece la atac și nu se opri în Tighina.

Într-un interviu pentru Zona de Securitate, generalul Ion Costaș, a mărturisit în premieră despre încercarea forțelor moldovenești să arunce în aer podul ce leagă Tighina de Tiraspol pentru a putea salva orașul de ocupația de a urmat, însă în ultimul moment ținta a fost ratată.

„Eu am fost acela care ordinul respectiv l-am pus la execuție, două avioane MIG-29 le-am ridicat de la sol de la Mărculești, chiar dacă aceste avioane sunt pentru lupte aeriene, nu pentru ținte terestre, am pus niște bombe FA-500 au făcut două trageri, dar nu au nimerit peste pod, au nimerit peste satul Parcani,” ne-a mărturisit Costaș, subliniind faptul că ținta ar fi fost eșuată intenționat.

Bătălia s-a încheiat odată cu intervenția trupelor armate ruse (mult superioare) de partea forțelor separatiste, schimbând raportul forțelor de partea ultimei, după ce anterior forțele moldovene au eliberat orașul parțial până la Nistru.

Imaginile filmate de jurnaliștii moldoveni sunt o dovadă video a implicării armatei rusești în războiul din 1992.