“Moldova Suverană”, 23 iunie 1992, Tighina
Invazia Federației Ruse în Tighina: 19-22 iunie 1992. „Luptăm cu Rusia, oameni buni! Nu cu cei din Transnistria”
În zilele de 19-22 iunie 1992 a fost confirmată și documentată implicarea Federației Ruse în conflictul de pe Nistru. Dacă până atunci mai erau dubii sau se vorbea doar despre locuitorii regiunii și a cazacilor care ar fi luptat pentru independența teritorială și care se opuneau conducerii de la Chișinău, pe 19 iunie a devenit clar că Rusia în tot acest timp a fost parte a acestui conflict și s-a implicat deja și militar.
Ministrul Securităţii Naţionale de atunci, Anatol Plugaru, spunea că în lunile mai şi iunie, la Tighina, Cocieri şi Coşniţa au intrat în luptă tancurile şi artileria grea ale Armatei a 14-a. „Luptăm cu Rusia, oameni buni! Nu cu cei din Transnistria. Şovinismul velicorus nu a murit încă”.
Se estimează că, în urma luptelor de la Tighina, şi-au pierdut viața aproximativ 200 de militari şi civili moldoveni, alți 300 au fost răniți.
2021
Ministerul Apărării a inaugurat un monument în memoria a cinci militari şi poliţişti originari din municipiul Bălţi căzuți în luptele din 1992. Ulterior despre eveniment a informat și Poliția Republicii Moldova.
„Mă bucur că în municipiul Bălți va exista un astfel de monument, care, prin semnificația sa, aduce omagiu tuturor celor care și-au dat viața pentru apărarea independenţei şi integrităţii Republicii Moldova. În acest sens, în numele Ministerului Apărării al Republicii Moldova şi al întregului corp de comandă al Armatei Naţionale, dar și în numele meu personal, în calitate de Președinte al Consiliului Național pentru Problemele Veteranilor de Război, aduc mulțumiri tuturor celor implicați la edificarea acestuia. Este un gest care merită aprecierea generațiilor de azi și de mâine și care demonstrează cât de important este să cinstim memoria camarazilor noştri de arme”, a menţionat Victor Gaiciuc în debutul evenimentului.
În stânga Nistrului însă au avut loc mai multe evenimente de comemorare a așa-numitei „agresiunii moldovenești împotriva poporului pașnic transnistrean”. Evenimente la care au participat și colonelul Zelencov, comandantul Grupului Operativ de trupe Ruse (GOTR) ce staționează ilegal în regiunea transnistreană. GOTR este defapt aceeași Armata a 14 care a luptat în 1992, dar cu o denumire reformată.
La ceremonia de depunere de flori au participat și militari ai Misiunii de Pacificare care la fel ca GOTR trebuie să aibă o poziție neutră și să nu se implice în activități de propagandă.
Cronologia
20 iunie 1992. Situația din această zi poate fi caracterizată ca cea mai grea din perioadă războiului dus de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova. În unele surse se mai spune Bătălia de la Tighina care a avut loc între 19 iunie și 22 iunie 1992, între forțe ale poliției și unităților noi-formate ale armatei Republicii Moldova, pe de-o parte și separatiștii transnistreni, Armata a 14-a, voluntarii ruși/ucrainei (cazaci) pe de altă parte.
Aici voi aminti că la 19 mai a început ofensiva forțelor separatiste la Tighina spre direcția Comisariatului de la Tighina, condus de colonelul de poliție Gusleacov, care a cerut sprijin. Ion Costas scrie în memoriile sale că ordinul de a trimite ajutor la Tighina a fost dat imediat după primirea veștii despre asaltul de la secția de poliție: “Exact atunci comandantul suprem a dat ordin prin telefon să se trimită de urgență trupe și forțe suplimentare de poliție în Bender pentru a oferi ajutor oamenilor lui Gusleacov.
„Printre acei comandanți moldoveni care au primit ordinul de avansare în Tighina a fost locotenent-colonelul A. Gămurari. Acesta a intrat în Tighina din direcția sudică, împreună cu voluntarii și forțele de poliție (peste 500 de oameni) conduși de Eugen Pîslaru. Potrivit lui Gămurari, ei se aflau deja lângă Tighina la ora 17.20 și după patru ore de lupte grele au ajuns la comisariatul de poliție:“ Am pătruns în oraș pe traseul principal, trecînd peste cinci linii de apărare. Am mers spre clădirea Secției orășănești de poliție timp de patru ore. Ne-am apropiat de raza orașului la ora 17,20, iar la Comisariat am ajuns în preajma orei 22.00.”
În dimineața de 20 iunie, orașul era în mare parte sub control moldovenesc. Ca rezultat, tancurile T-72 ale Armatei a 14-a ale Federației Ruse forțează podul peste Nistru dinspre Tiraspol, dar sunt oprite de forțele moldovenești, forțele separatiste continuând tirul asupra orașului. În același timp, sunt atacate și alte localități: Dubăsari, Cocieri, Doroțcaia, Coșnița.
Podul de peste Nistru este ocupat de gardiști, după atacurile cu tancuri grele ale armatei ruse, iar orașul a fost invadat de armată și de forțele separatiste. Consiliul militar al Armatei a 14-a îi adresează președintelui Mircea Snegur un ultimatum, prin care cere ca forțele moldovene sa se retragă, în caz contrar, trupele rusești vor trece la atac.
Bătălia s-a încheiat odată cu intervenția trupelor armate ruse (mult superioare) de partea forțelor separatiste schimbând raportul forțelor de partea ultimei, după ce anterior forțele moldovene ocupaseră orașul parțial până la Nistru.
O anliză independentă a acelor zile o redă istoricul Octavian Rusu.