INFOGRAFIC: Acordul de încetare a focului din 1992, ce am semnat și cu ce ne-am ales

INFOGRAFIC: Acordul de încetare a focului din 1992, ce am semnat și cu ce ne-am ales

Acum 29 de ani, la Moscova, primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, și primul președinte al Federației Ruse, Boris Elțin, au semnat Acordul „Cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova”. Documentul semnat de cei doi șefi de stat trebuia să fie unul de căpătâi care, urmându-l pas cu pas, conflictul trebuia să fie reglementat, iar cele două maluri reîntregite.

Însă, la 29 de ani de la semnarea Acordului moldo-rus constatăm că Zona de Securitate (ZS), creată pentru a despărți forțele aflate în conflict armat, nu este nici demilitarizată și nici nu este o zonă sigură. Mai exact, se atestă o degradare constantă a tuturor înțelegerilor anterior convenite, deoarece, este încălcat, Acordul moldo-rus din 1992, singurul document cu putere juridică în ZS din tot setul de documente semnate în cadrul procesului de negocieri. În spiritul și litera Acordului, în ZS urma să fie asigurate nu doar pacea, dar și deplina libertate de circulație, care să creeze condiții necesare pentru desfășurarea pașnică a procesului de reglementare politică a conflictului.

Momentul semnării Acordului. Moscova 21 iulie 1992/Foto: Alexandr Makarov

Am decis, la aniversarea semnării Acordului, să analizăm fiecare articol și sub-articol din document pentru a vedea cum este respectat și câte din puncte sunt într-adevăr funcționale. 

Statutul juridic

Pentru început este necesar să stabilim că statutul acestui act este unul incert. În unele surse putem găsi că ar fi Convenție, în altele, că ar fi Tratat Bilateral. 

  • Acordul din 21 iulie 1992 nu figurează pe lista tratatelor bilaterale ale Republicii Moldova, publicată de Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova, și nici nu se regăsește pe pagina web a Ministerului de Externe al Federației Ruse.
  • Acordul nu se regăsește în Registrul de stat al actelor juridice ale Republicii Moldova (www.legis.md), totodată nu se regăsește nici în principalele baze de date din Moldova și Federația Rusă. 
  • Acesta poate fi găsit public doar în limba rusă pe site-ul Guvernului la categoria VICEPRIM-MINISTRU PENTRU REINTEGRARE, ulterior accesând subcategoria Comisia Unificată de Control / Actele de bază ale CUC, deși acesta a fost întocmit în două limbi – rusă și „moldovenească”,  public poate fi găsit doar în prima variantă. 

 Perimetrul de acțiune

Zona de Securitate reprezintă singurul spațiu în care se exercită, limitat, jurisdicția dreptului internațional, anume a Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, și pentru exercitarea acestei jurisdicții documentul stipulează mecanisme și instituții ale căror (in)eficiență a fost examinată anterior de către Alexandrul Flenchea, fost vice-priministru pe Reintegrare, în studiul: „Incidentele din Zona de Securitate din perspectiva drepturilor omului”, care ne-a ghidat și pe noi în realizare acestui articol. 

 *Mai jos, cu bold vor fi toate punctele din Acord, iar cu, caractere simple interpretarea modului în care se respectă, ori ba, acestea. 


„Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice ale conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova

Republica Moldova și Federația Rusă, năzuind spre încetarea totală și cât mai grabnică a focului și spre reglementarea conflictului armat din raioanele nistrene prin mijloace pașnice;

reafirmându-și atașamentul față de principiile Statutului ONU și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa; salutând înțelegerea de principiu realizată la 3 iulie 1992 între Președintele Republicii Moldova și Președintele Federației Ruse, au convenit următoarele:”

Articolul 1:

1.1 Din momentul semnării Convenției, părțile în conflict își asumă angajamentul de a întreprinde toate măsurile necesare pentru încetarea totală a focului, precum și a oricăror acțiuni armate, una împotriva celeilalte.

1.2 Odată cu încetarea focului, părțile în conflict procedează la retragerea unităților Forțelor lor armate și a celorlalte formațiuni, a tehnicii de luptă și armamentului, urmînd să încheie acest proces în decurs de șapte zile. Scopul unei asemenea dezangajări este crearea unei zone de securitate între părțile, în conflict. Coordonatele concrete ale zonei vor fi stabilite printr-un protocol special al părților angajate în realizarea prezentei Convenții.

-Într-adevăr, odată cu semnarea acestui Acord a fost încetat focul armat de pe Nistru și de atunci incidente cu foc deschis dintre structurile paramilitare transnistrene și structurile de forță a Republicii Moldova, cum ar fi trupele cu destinație specială Fulger, Carabinierii sau Poliția nu au fost. În cazul în care s-ar fi iscat incidente exact aceste structuri ar fi putut interveni. Armata Național ar putea desfășura acțiuni de apărare, doar dacă Trupele ruse, aflate ilegal în Tiraspol ar intra în luptă, până atunci Armata va avea mâinile legate, motiv că  malul stâng este teritoriu constituțional și acolo sunt cetățenii Republicii Moldova.

Deci, punctul 1. 1 este respectat conform Acordului.

Imediat după semnarea acordului, așa cum a fost stipulat, a fost creată o Zonă de Securitate, însă, deși, în această zonă urmau să fie prezenți doar militarii Misiunii de Pacificare creată după Acord, lucrurile nu stau deloc așa. În realitate, după o scurtă perioadă de ameliorare a situației privind libertatea de circulație, a început un proces lent, dar consecvent, de creare a unui hotar de facto în ZS, cum o numim în prezent – linia administrativă, cu aplicarea de către administrația de la Tiraspol a instrumentelor de control, reglementare, dar și a barierelor fizice, astfel încât toate cele 8 poduri peste Nistru care leagă cele două maluri nu pot fi traversate liber. În zonă sunt dislocate forțe grănicerești, prezența cărora încalcă direct prezentul Acord, dar și cel din 1998 de la Odesa. Delegația Chișinăului la CUC a solicitat repetat retragerea forțelor „grănicerești” introduse ilegal, însă fără rezultate. 

Astfel, punctul 1.2 este parțial funcțional, este respectat faptul că au fost retrase unitățile Forțelor armate, a tehnicii de luptă, a armamentului și a fost creată o Zonă de Securitate, dar este încălcat aspectul privind existența altor formațiuni în zonă. În concluzie putem constata că articolul 1 din Convenție este parțial încălcat

Articolul 2:

2.1 În scopul asigurării controlului asupra realizării măsurilor prevăzute în articolul l, precum și al asigurării regimului de securitate în zona menționată, se instituie o Comisie Unificată de Control, formată din reprezentanți ai celor trei părți angajate în reglementare. Comisia folosește în activitatea sa grupuri de observatori militari create în concordanță cu toate înțelegerile anterioare, inclusiv cvadripartite. Comisia de control purcede la îndeplinirea sarcinilor ce-i revin conform prezentei Convenții, în termen de șapte zile din momentul semnării Convenției.

2.2 Fiecare din părțile angajate în activitatea Comisiei își numește reprezentanții în componența acesteia. Locul de reședință al Comisiei de control este orașul Bender.

2.3 În scopul realizării măsurilor sus-menționate, Comisiei de control i se atribuie contingente militare create pe bază de voluntariat și reprezentând părțile angajate în îndeplinirea prezentei convenții. Amplasarea acestor contingente și folosirea lor pentru asigurarea regimului de încetare a focului și a Securității în zona de conflict se înfăptuiesc în conformitate cu deciziile Comisiei de control, pe baza de consens. Componența numerică, statutul, condițiile de introducere în zona de conflict și de retragere a contingentelor militare se stabilesc printr-un protocol separat.

2.4 În cazul nerespectării condițiilor prezentei Convenții, Comisia de control cercetează împrejurările în care s-au produs încălcările și ia de urgență măsurile cuvenite pentru restabilirea păcii și ordinii de drept, precum și pentru neadmiterea unor asemenea încălcări pe viitor.

2.5 Activitatea Comisiei de control și a Forțelor afectate acesteia este finanțată de toate părțile, pe bază de cote.

– Articolul dat se referă la crearea și activitatea Comisiei Unificate de Control (CUC), care reieșind și din denumirea ei ar fi trebuit să dețină controlul în ZS. Principiul de consens după care se iau toate deciziile Comisie e cea mai mare provocare pentru funcționalitatea ei, deoarece deciziile trebuie să fie acceptate de Delegația Republicii Moldova, atât de regimul separatist de la Tiraspol, cât și de Federația Rusă, care de cele mai multe ori au o poziție comună – diferită de cea a Republicii Moldova.

  • Principiile de activitate, sarcinile și actele după care se conduce delegaţia Republicii Moldova în CUC le puteți consulta aici.

Așa cum este stipulat în Acord, prin hotărârile CUC, odată cu fondarea acesteia, au fost create și introduse în Zona de Securitate Forțele Mixte de Menținere a Păcii (FMMP), compuse din trei contingente: a Forțelor Armate ale Federației Ruse, Forțelor Armate ale Republicii Moldova și ale administrației de la Tiraspol, dar și observatori din partea Ucrainei. La început, în ZS au fost dislocați un număr de 4300 de militari. Treptat, contingentele pacificatoare deveneau tot mai puțin numeroase. În anul 1992, în serviciul Zonei de Securitate au fost înrolați 3100 de pacificatori ruși și câte 1200 de militari moldoveni și transnistreni. Acum, numărul total al contingentului de pacificatori din cadrul Forțelor Mixte de Menținere a Păcii este de 1375 de militari. Câți pacificatori are fiecare contingent vedeți aici. 

În raportul menționat anterior, realizat de Promo-lex, se constată că rolul forțelor de menținere a păcii a fost diferit în timp, de regulă, acestea nu au reacționat la violarea regimului Zonei de Securitate, instalarea barierelor pentru libera circulație a oamenilor și bunurilor în ZS. Ineficiența principiului consensual de luare a deciziilor în Comisia Unificată de Control și a mecanismelor subordonate (ex. Comandamentul Militar Întrunit) este probată de obstrucționarea inclusiv a constatărilor formale post-factum de încălcare a regimului ZS. Astfel,majoritatea încălcărilor, inclusiv cele care se perpetuează zi de zi pe parcursul deceniilor, rămân nedocumentate de CUC. Au fost identificate sute de incidente majore în perioada 2001 – 2020, care au rămas nedocumentate de observatorii militari din lipsă de consens privind deplasarea la fața locului. Ineficiența acestui mecanism a fost vizibil în primăvara anului 2020 când în ZS au fost instalate 37 de posturi ilegale de control din partea Tiraspolului, iar pacificatorii nu au intervenit în niciun fel deoarece în Comisie nu s-a găsit consens. 

Astfel putem constata că articolul 2 a fost îndeplinit doar la nivel de creare a mecanismelor și instrumentelor de control a zonei, acestea însă nu sunt funcționale și în timp și-au pierdut relevanța. Articolul 2, la fel, este unui parțial respectat. 

Articolul 3:

Orașul Bender, ca loc de reședință a Comisiei Unificate de Control — și avându-se în vedere complexitatea deosebită a situației – este declarat zonă cu regim sporit de securitate, care se asigură de către contingentele militare ale părților angajate în realizarea prezentei Convenții.

Comisia de control asigură menținerea ordinii de drept în or. Bender în interacțiune cu subunitățile de poliție și de miliție, acestea avînd efective limitate.

Activitatea economico-administrativă este asigurată în Bender de către organele existente de autoadministrare din oraș, iar în caz de necesitate – împreună cu Comisia de control.

-Orașul Tighina/Bender într-adevăr are un regim sporit de securitate, în mare parte însă, doar pe hârtie, în oraș ar fi trebuit să activeze un Grup Comun Operativ de Anchetă format din poliția Republicii Moldova și așa -zisa miliția transnistreană, în realitate, fiecare din acestea au propriile activități, miliția transnistreană deține în proporții de 90% controlul în oraș. La capitolul activitatea economico-administrativă controlul la fel este deținut de regimul de la Tiraspol, orașul este sub administrație transnistreană, autoritățile constituționale nu pot decide aspecte  economico-administrative, factorii de decizie fiind numiți de Tiraspol. CUC, la fel, nu se implică în viața orașului în afara de aspectele ce țin de securitate. Din asta reiese că respectarea acordului la articolul dat s-a limitat doar la stabilirea statului orașului, și modul de control a acestuia, însă, la fel ca articolul 2, mecanismele de realizare de facto a prevederilor acestuia nu sunt funcționale, chiar de la semnarea acordului. 

Articolul 4:

Unitățile Armatei a 14-a a Forțelor Armate ale Federației Ruse, dislocate în Republica Moldova, vor respecta cu strictețe neutralitatea. Cele două părți în conflict își asumă obligația de a respecta neutralitatea și de a se abține de la orice acțiuni ilicite față de patrimoniul militar, față de militarii acestei armate și membrii familiilor lor.

Problemele privind statutul armatei, procedura și termenele retragerii ei pe etape vor fi soluționate în cadrul tratativelor dintre Federația Rusă și Republica Moldova.

Acest articol este considerat unul din cele mai dureroase, prin existența căruia, fiind acceptată în mod indirect prezența pe teritoriul Republicii Moldova, stat neutru, a unor trupe străine. În acord este menționat negru pe alb că: părțile se vor abține de la orice acțiuni ilicite, alb pe negru și este încălcată această prevedere. Federația Rusă nici nu ascunde faptul că încalcă periodic acest articol prin aplicațiile militare, participarea la acțiuni de comemorare organizate de administrația ilegală din regiune, activități de propagandă militară și participare la paradele militare. Aplicațiile militare în ZS pentru prima dată au fost atestate în aprilie 2014, ceea ce se sincronizează cu începutul războiului din estul Ucrainei, după care devin un fenomen regulat. În 2015 au loc primele aplicații comune ale GOTR și formațiunilor paramilitare ale regiunii în ZS. Aplicații comune au avut loc și anterior, însă în afara Zonei de Securitate. Aplicațiile militare desfășurate de Grupul Operativ al Trupelor Ruse în regiunea transnistreană a Republicii Moldova (GOTR), constituie  încălcarea flagrantă al regimului ZS și a Acordului din 21 iulie 1992.

Acesta este articolul încălcat complet, direct, de partea semnatară, Federația Rusă. 

Articolul 5:

5.1 Părțile în conflict consideră inadmisibilă aplicarea oricăror sancțiuni sau blocade, în acest context, vor fi înlăturate imediat orice obstacole din calea circulației mărfurilor, serviciilor și oamenilor, vor fi luate măsurile cuvenite în vederea anulării stării de urgență pe teritoriul Republicii Moldova.

5.2 Părțile în conflict vor proceda imediat la negocieri în vederea reglementării problemelor legate de revenirea refugiaților la locurile de baștină, acordarea de ajutor populației din raioanele care au avut de suferit și refacerea obiectivelor economice și a caselor de locuit. Federația Rusă va acorda sprijinul necesar în acest sens.

5.3 Părțile în conflict vor întreprinde toate măsurile pentru accesul neîngrădit al ajutoarelor umanitare internaționale în zona de reglementare.

-Din aceste prevederi cea mai vizibilă  încălcare este a liberei circulații. Existența așa-numitei frontiere, a punctelor de control, oferirea taloanelor migraționale, accesul în zona prin prezentarea actelor de identificare, refuzul de ieșire sau intrare în zonă sunt încălcări directe a Acordului.

Punct vamal ilegal

Potrivit raportului Promo-LEX, locuitorii din platoul Cocieri (în special comunele Cocieri și Molovata Nouă) s-au pomenit în anul trecut în situație de izolare, singura legătură cu malul drept – feribotul – fiind suprasolicitată. Din această cauză au avut de suferit atât afacerile, cât și oamenii, aprovizionarea cu produse de primă necesitate fiind îngreunată. Accesul locuitorilor platoului la serviciile medicale și publice rămâne a fi limitat de capacitatea de transportare a feribotului.

O altă încălcare a Articolului 5 este îngrădirea accesului la servicii medicale pentru cetățenii Republicii Moldova domiciliați în stânga Nistrului, asigurați la CNAM și arondați la instituții medicale din dreapta Nistrului. Încălcarea dreptului la muncă al locuitorilor regiunii angajați în dreapta Nistrului și al rezidenților din localitățile aflate sub jurisdicția autorităților constituționale angajați în stânga Nistrului; separarea familiilor în cazul persecutărilor politice, dar și a celor pe criteriu de limbă și etnie. 

Acest articol este încălcat în proporție de 90%, unica prevedere funcțională este accesul neîngrădit al ajutoarelor umanitare, ajutoare pe care Tiraspolul le acceptă fără ezitări. 

Articolul 6:

Pentru difuzarea informației obiective despre situația din zona de reglementare, părțile creează pe lângă Comisia de Control un centru de presă comun.

-În urma stabilirii acestui Articol, în cadrul Regulamentului CUC, a fost detailat că: „Reprezentanții Centrului de presă participă la ședințele CUC, iar Statutul CUC specifică faptul că una dintre sarcinile și funcțiile de bază ale Comisiei este „difuzarea prin intermediul Centrului de presă a informațiilor privind situația din zona de reglementare”. În realitate, Centrul de presă al Comisiei Unificate de Control ca instituție de comunicare publică nu există. Fiecare parte își prezintă poziția separat în urma ședințelor sau a unor întâmplări în ZS. Unică activitatea a Centrului comun de presă este acreditarea jurnaliștilor pe lângă comisie, activitate gestionată de delegația Federației Ruse. Punctul 5, din nou, doar a stabilit crearea unui mecanism, în realitate acesta nu este funcțional. 

Articolul 7:

Părțile pornesc de la premisa că măsurile prevăzute în prezenta Convenție constituie o importantă parte componentă a procesului de reglementare a conflictului prin mijloace pașnice, politice.

-Odată cu semnarea acestui Acord întradevăr s-a  început reglementare a conflictului, însă una mult prea lentă care din cauza încălcării tuturor prevederilor de mai sus nu a avut până în prezent sorți de izbândă. Au fost create grupuri de lucru, instituții și direcții specializate, acestea însă nu sunt mereu funcționale. Cel mai aproape de acest țel am fost în 2003 când la 25 noiembrie a fost amânată semnarea planului de reglementare a diferendului transnistrean, devenit cunoscut ca „Memorandumul Kozak”. Plan considerat controversat, deoarece prevedea federalizarea republicii. Nici înainte, nici după aceasta, cele două maluri nu s-au apropiat niciodată într-atât încât să discute serios despre reintegrare.  Putem considera un punct în desfășurare, deși este mai mult o menținere a conflictului înghețat, decât o evoluție constantă. 

Articolul 8:

Prezenta Convenție intră în vigoare din momentul semnării.

Acțiunea prezentei Convenții este suspendată prin acordul comun al părților sau în cazul în care una din părțile contractante o denunță, fapt care implică încetarea activității Comisiei de Control și a contingentelor militare afectate acesteia.

În raportul semnat de Alexandru Flenchea se spune că „dincolo de aprecierile juridice care pot fi date documentului, renunțarea la acesta este un subiect care, în virtutea repercusiunilor de ordin politic, militar și de securitate națională, necesită nu doar o decizie bine cântărită, dar și un consens la nivelul principalelor forțe politice din țară. De asemenea, într-un eventual context de denunțare a documentului, este imperios sprijinul explicit din partea partenerilor externi, întrucât acest fapt ar putea afecta arhitectura securității în Europa într-un context regional, puțin spus, dificil.”  Ultimul articol din Acord nu poate fi considerat nefuncțional, prin simplu fapt că nu a fost denunțat.

Concluzii

Din 8 articole stipulate în Convenție 6 sunt parțial respectate – unul complet încălcat – art. 4, și ultimul, art. 8 este respectat în continuare fără abateri. 

Infografic/Câte din cele 8 articole din Acord sunt respectate.

Cert este că în funcție de încălcările din acest acord se conturează și situația în zonă, iar din partea cui vin aceste piedici demonstrează cine, de fapt, deține pârghiile de control în Zona de Securitate. 

În urma analize făcute în raportul „Incidentele din Zona de Securitate, din perspectiva drepturilor omului, în perioada 2001 – 2020”, a fost constată că august este luna aplicațiilor militare în Zona de Securitate, în primul rând ale celor care includ traversarea (forțarea) Nistrului, și singura explicație bună pentru acest fenomen este faptul vacanței anuale a Comisiei Unificate de Control după 28 iulie și până în septembrie, perioadă în care copreședinții CUC din partea regiunii transnistrene și a Federației Ruse nu sunt pe loc, Comisia și observatorii militari nu pot interveni prompt și documenta încălcarea. Rezolvarea acestei probleme ține de reformarea/reformatarea operațiunii de pacificare. Totodată, ca acțiune prioritară, se impune renunțarea la practica vacanțelor oficializate ale CUC, or, regulamentul Comisiei permite desfășurarea ședințelor în absența copreședintelui, acesta fiind substituit de un adjunct.

Prevederile Acordului din 21 iulie 1992 sunt încălcate în mod rutinar, iar Comisia Unificată de Control nu poate face față provocărilor din cauza principiului vicios de luare a deciziilor prin consensul celor trei părți – Republica Moldova, Federația Rusă și regiunea transnistreană. În condițiile actuale, unica soluție ar fi respectarea cu adevărat a celor 8 articole până în momentul în care nu va fi convenit un nou document de reglementare.

Acest produs a fost realizat de A.O. Academia de Creație și Inovații Mediatice în cadrul proiectului „Zona de Securitate, în alertă 24/24”, finanțat de Uniunea Europeană și Fundația Konrad Adenauer, prin intermediul programului de granturi „Dezvoltarea societății civile la nivel local în Republica Moldova”. Conținutul său este responsabilitatea exclusivă a echipei zonadesecuritate.md și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Uniunii Europene.
logo jos ue kas