
Colaj foto Zona de Securitate
Fobia în lege: Cum încearcă regimul de la Tiraspol să „autorizeze” persecuțiile persoanelor LGBT+
- Abuzuri Drepturile Omului
Redacția
- 16/06/2024
În luna decembrie a anului trecut, la două zile după Crăciun, presa din R. Moldova scria despre suicidul unei tinere solicitante de azil în Olanda. Katia Mihailova avea 21 de ani și fugise din regiunea transnistreană. De Crăciun, când a comis suicidul, Katia era într-o tabără de refugiați și abia aflase că nu va primi azil.
Pe lângă persecuțiile prin care trec persoanele LGBT+ în regiunea transnistreană, acestea rămân fără apărare și după ce ajung de partea dreaptă a Nistrului. Activiști pentru drepturile omului semnalează că R. Moldova, după ani de zile, așa și nu are un mecanism dedicat persoanelor strămutate intern.
„Iar instrumentele existente la acest moment nu permit victimelor din această regiune să-și exercite pe deplin dreptul la justiție, la despăgubiri, protecție și asistență specializată”, precizează Mihaela Șerpi, analistă Promo-LEX pentru politici în domeniul drepturilor omului.
De asemenea, nu există nici o abordare orientată spre nevoile specifice ale victimelor din regiunea transnistreană.
„Katia nu se simțea în siguranță”

Angelica Frolov, coordonatoare de programe la Centrul Genderdoc-M (GDM), care apără drepturile persoanelor LGBT+ în Moldova, a povestit despre Katia că atunci când ajunse după ajutor la organizația respectivă, semăna cu un pui speriat.
„A venit gonită de un reprezentant al comisariatului (comisariatul paramiliar al armatei transnistrene reprezintă, potrivit legislației R. Moldova, o structură paramilitară ilegală, n.r.) care a aflat că este o fată trans și a decis pentru ea că identitatea ei nu contează și că el știe cum „să o repare”. „Armata”, mai ales cea din Transnistria, nu este o încercare ușoară, cu atât mai mult pentru un copil care nu se simte băiat. Katia a încercat să se integreze pe malul drept, dar nu se simțea în siguranță”, a explicat Angelica.
Katia se temea că, dacă rămânea pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale, oricum va fi găsită și persecutată. Așa că a luat drumul spre Olanda, cu speranța că va fi ajutată într-o țară europeană. După ce a primit refuzul, Katia urma să fie deportată.
Angelica Frolov a declarat pentru Zona de Securitate că, în ultimii ani, persoanele trangen din regiunea transnistreană au cele mai multe probleme, în special din motiv că identitatea lor nu poate fi ascunsă, odată ce au început să facă tranziția.
Situația persoanelor transgen a început să se acutizeze mai ales după ce așa-zisele autorități din regiune au început să preia tot mai mult din practicile transfobe ale Federației Ruse.
„M-ar aresta, dacă m-aș întoarce”
Nici pentru alte persoane queer viața în regiunea transnistreană nu e ușoară. Andrei (nume schimbat din motive de securitate, n.r.) are 20 de ani și plecat dinspre partea dreaptă a Nistrului într-un oraș din regiune în fragedă copilărie, alături de familia sa, din motive personale.
Își amintește că a avut o copilărie obișnuită, iar coming out-ul l-a făcut unei prietene apropiate care venea dintr-o familie strictă, dar era foarte empatică.
„Am început să lăcrimez atunci, iar ea a venit să mă îmbrățișeze și a spus – „of, Doamne, de-ai avea de ce să plângi”. Adică, a mers destul de bine. Și chiar mai târziu, toți cei apropiați mie cărora m-am deschis au reacționat adecvat”, spune tânărul.
El povestește că situația persoanelor LGBT+ din regiune e complicată, inclusiv pentru că nu există organizații similare Centrului GDM, unde s-ar putea adresa după suport, în cazul în care trec prin momente dificile acasă sau în relația cu așa-zisele autorități, iar despre marșuri Pride nici nu poate fi vorba.
„Nu poți să mergi la orice fel de protest pașnic. Cu atât mai mult, nu poate fi vorba să organizezi ceva în sprijinul persoanelor LGBT”, explică el.
În prezent, Andrei își face studiile la Chișinău și spune că nu poate reveni în regiunea transnistreană, pentru că ar risca să fie arestat, din motiv că, în loc să-și satisfacă serviciul militar, a ales să meargă la studii.
„Acolo, armata este obligatorie pentru bărbații în vârstă de recrutare, începând cu vârsta de 18 ani și nu contează că faci sau nu studii superioare. După studiile medii, mi-au dat o amânare, dar eu am vrut să continui mai departe cu studiile și am plecat din zonă”, adaugă el.
În cazul în care o persoană ar recunoaște comisiei militare că este parte a comunității LGBT+ , Andrei spune că ar putea fi internat/ă într-un spital de boli psihice, cu diagnoza „disforie de gen”, de exemplu.
În opinia sa, R. Moldova pratic nu-și protejează deloc cetățenii LGBT+ din regiunea transnistreană. Singurii care intervin pentru a acorda suport, în mare parte informațional, persoanelor din zonă sunt Asociația Promo-LEX și Centrul GDM, dar nici ei, la fel ca alți reprezentanți ai autoritățile constituționale, nu au acces în regiune.
Riscuri pentru persoanele queer după adoptarea legilor inspirate din Rusia
Între timp, la aproape o lună de la decesul Katei, pretinsele autorități din regiunea transnistreană au anunțat despre intenția de a adopta unele așa-zise măsuri legislative, prin care să interzică „propaganda LGBT”, după modelul legilor adoptate anterior de Rusia. Acestea spuneau că au elaborat „un mecanism de combatere a manipulării conștiinței publice”.
„Conform măsurilor stabilite, persoanele care promovează relații sexuale neconvenționale, schimbarea de sex, pedofilia și altele, vor fi trase la răspundere severă în fața legii”, se menționa în comunicatul emis de regimul de la Tiraspol.
Experții Promo-LEX consideră că modificările propuse, inclusiv la așa-zisul „cod contravențional”, legalizează, de fapt, aplicarea unor măsuri represive și disproporționale în raport cu persoanele LGBT+.
„Situația din Federația Rusă sau din alte țări care se pliază pe modelul rusesc, ne arată că astfel de „legi” încurajează, pe de o parte, homofobia, discriminarea și stigmatizarea, iar pe de alta, contribuie la întețirea actelor de violență, inclusiv fizică, asupra persoanelor LGBTQ+”, explică Mihaela Șerpi.

În Federația Rusă, în urma adoptării legii din 2013 cu privire la „propaganda LGBT+”, a crescut numărul infracțiunilor premeditate și a celor excepțional de grave asupra persoanelor LGBT+.
Potivit raportului pe țară al SUA pentru anul trecut, în regiunea transnistreană nu există nici un fel de norme care să protejeze persoanele LGBT+ de discriminarea din partea „autorităților” sau a indivizilor privați, iar membrii comunității LGBT+ raportează că sunt victime ale intimidărilor în spațiile publice.
Mihaela Șerpi se referă la un alt aspect important privind respectivele măsuri „legislative”, și anume faptul că acestea pot viza inclusiv persoanele care pledează pentru valorile liberale și democratice. Ea punctează și că termenii cu care se operează în acest context sunt interpretabili și, drept consecință, se poate ajunge la cazuri de arest sau detenție arbitrare.
„Analizând toate „modificările legislative” care au fost propuse la începutul anului 2024, observăm cu ușurință că structurile transnistrene operează cu termeni ambigui. Nu este clar ce se are în vederea prin „promovare”, „propagandă”, „lipsă de respect” sau „negarea valorilor familiei tradiționale”, subliniază experta.
Pe lângă pretinsele modificări legislative, regimul de la Tiraspol a vorbit și despre intențiile unor evenimente petrecute sub paravanul „anului valorilor familiei”. Experții Promo-LEX sunt de părere că, prin aceste activități, în care sunt implicați cu precădere minorii, se urmărește înrădăcinarea homofobiei la nivel de societate.
Suportul pentru persoanele queer persecutate rămâne pe umerii ONG-urilor
Angelica Frolov spune că persoanele LGBT+ din regiune nu se adresează foarte des la GDM după ajutor, din motiv că nu prea cunosc despre organizație, dar și din cauza climatului de frică de acolo.
„Nu foarte multă lume cunoaște că are drepturi, în genere, pentru că acolo comunitatea LGBT+ este foarte prigonită și acolo se întâmplă lucruri groaznice. Așa-zisa miliție îi șantajează, îi persecută, se întâmplă lucruri oribile cu comunitatea LGBT+ în această zonă”, afirmă Frolov.
GDM le poate oferi atât suport psihologic, cât și juridic beneficiarilor care reușesc să ajungă de partea dreaptă a Nistrului. De asemenea, organizația încearcă să ofere ajutor beneficiarilor în procesul de integrare, conlucrând cu Asociația Promo-LEX, atunci când persoanele respective au nevoie să-și restabilească sau să-și facă cetățenia, să-și găsească un post de muncă și/sau să închirieze aparament.

„Noi acolo nu putem face nimic pentru ei, întrucât în regiune nu funcționează legile Chișinăului. Riscurile sunt prea mari dacă am merge noi, dar dacă persoanele LGBT+ vin încoace, noi îi ajutăm cu tot suportul informațional”, punctează Angelica.
La rândul său, Promo-LEX oferă asistență juridică pentru zeci de persoane, inclusiv LGBT+, din regiunea transnistreană. Potrivit experților, încălcările din regiunea transnistreană vizează diverse categorii de drepturi, însă cele mai frecvente sunt dreptul la libertate și la siguranță, dreptul de a nu fi supus torturii, dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea vieții private și de familie.
„Pentru a oferi suport, încercăm să fim constant conectați la situația drepturilor omului din regiune. Ne asigurăm că victimele beneficiază de informații cât mai detaliate, iar avocații Promo-LEX informează autoritățile și alți actori relevanți despre aceste cazuri individuale și intervin pentru a direcționa victimele către alte servicii specializate”, detaliază Mihaela Șerpi, analistă politici în domeniul drepturilor omului la Promo-LEX.
Tot ea subliniază însă, că deși persoanele persecutate din regiunea transnistreană pot apela atât la instituțiile statului, cum ar fi Biroul Politici de Reintegrare, sau la organizații neguvernamentale ca Promo-LEX și GDM, atâta timp cât nu va exista un mecanism pentru persoanele strămutate intern, victimele nu vor putea beneficia de sprijin imediat sau protecție împotriva victimizării secundare și repetate.
Autor: Aliona Ciurcă