Eduard Bumbac: „Preocuparea misiunii de pacificare – asigurarea „generalitetului” de la Moscova cu vagoane de coniac și vacanțe pe malul Nistrului”

Misiunea de Pacificare de la evenimentele din 24 februarie, odată cu invazia Rusiei în Ucraiana, a suferit mici schimbări. Partea transnistreană, în pofida acorudului din 1992, a introdus în zona de securitate pretinsul regim anti-tero, unde s-au amplasat și amenajat efectivul structurilor paramilitare transnistrene, care nicidecum nu ar trebui să fie acolo. De asemenea, funcționalitatea acestei misiuni se limitează doar la avantaje pentru contingentul rus, prin remunerare consierabilă, asigurarea vacanțelor familiilor militarilor ruși și alte facilități. Despre asta a declarat Eduard Bumbac, fost membru al Comisiei Unificate de Control din partea Chișinăului, în cadrul unui podcast marca Zona de Securitate.

Fostul reprezentant al CUC, Eduard Bumbac, punctează faptul că „în condițiile actuale, populația din regiune care zilnic se întâlnește cu procedura de a traversa aceste posturi, a tranzita, nu are o atitudine pozitivă din perspectiva că totuși, ceea ce s-a lansat în 1992, nu mai este actual. Practic, situația de pe ambele maluri ale Nistrului s-a schimbat în contextul faptuliui că, dacă la începutul acestei misiuni, era responsabilitatea de a dispersa părțile, de a retrage tehnica militară, armamentul, numărul de efectiv (părților Chișinău și Tiraspol), iată toate aceste chestiuni sunt depășite de timp. Ar fi mult mai oportun de revizuit statutul acestei misiuni și structura de funcționare a sa. Ar fi bine ca la nivel politic să se purceadă la o nouă concepție a acestei misiuni. Componenta militară trebuie să fie substituită cu observatori civili”.

De asemenea, Bumbac susține că „în misiunea de pacificare, componenta părții ruse, cu părere de rău, este completată și suplinită. Are loc rotația o dată-n an din cadrul pretinsului Grup Operativ al Trupelor Ruse (n.r. GOTR) dislocat pe teritoriul Republicii Moldova, adică fostele rămășițe ale Armatei a 14-a. Conform directivelor de la Moscova, acest grup are 3 sarcini. Prima – păstrarea munițiilor de la depozitul de la Cobasna. Doi – asigurarea cu efectiv și buna desfășurare a Misiunii de Pacificare. Și trei – eventualele schimbări a situației în regiune cu implicarea GOTR-ului la indicațiile directe care ar putea veni de la statul major al Federației Ruse.  Iată la a treia componentă, situația regională este schimbată. Din câte eu cunosc, de la începutul războiului din Ucraina, atât efectivul de pacificatori ai trupelor ruse, cât și efectivul GOTR s-au aflat și se află într-o stare de alertă permanentă. Aici, avem în vedere și regimul de cazarmă, și regimul de ducere a serviciului, și regimul de amplasare a anumitor subdiviziuni ale acestui grup la acele  obiecte la care duc serviciul și sunt responsabili”.

„Misiunea de Pacificare”, între rolul ei de bază și zecile de vagoane de coniac

Referindu-se la condițiile în care componenta rusă își desfășoară misiunea în cadrul acestei structuri, fostul membru al CUC delcară că aceasta a benificat și beneficiază, în continuare, de diverse facilități. De la vacanțe pe malul Nistrului pentru toți membrii familiilor militarilor ruși, până la salarii și bonusuri financiare considerabile.

Eduard Bumbac, fost membru CUC: „În regiune există un climat favorabil și prielnic, deoarece majoritatea pacificatorilor ruși, mai cu seamă, acei care veneau prin rotație în cadrul trupelor de pacificare și în statul major al contingentului rus, practic ei își permiteau să vină chiar membrii familiei. Pe perioada verii, suta de procente familiile pacificatorilor ruși veneau la odihnă: Nistru cu apă caldă, Odesa aproape, un belșug mare de fructe și legume, un adevărat rai pentru ei. Aflarea în misiunea de pacificare pentru pacificatorii ruși era bine achitată: în contextul în care ei se aflau aici, în deplasare, totodată ei ridicau și salariile de bază din unitățile din Federația Rusă. Un alt aspect este eficiența coeficientului: un an la trei. Să fim realiști, din 1992 nu se ai duc lupte aici, dar la ei această facilitate există.

Timp de 10 ani, comandantul superior militar al Forțelor militare ruse a fost un oarecare colonel Zverev. El avea misiunea de bază să coordoneze, să transporteze la statul major al Rusiei, la generalitetul de acolo, vagoane și vagoane cu coniac, de la combinatul de la Tiraspol. Ce riscuri întâmpină militarii ruși aflându-se în această misiune”, a mai explicat fostul membru al Comisiei Unifcate de Control.

Concluzionând la aspectul misiunii de pacificare, Bumbac declară că  „după 30 de ani, după ce a fost lansată Misiunea de Pacificare, această structură nu mai este actuală. Ea are nevoie de o nouă concepție și o nouă viziune. Să fie schimbată într-o componentă civilă.”

Armamentul de la depozitul din Cobasna, utilizat pentru  „împrospătarea” rezervelor GOTR

„Depozitul de la Cobasna este păzit pe două linii: paza internă și cea externă. Astfel, paza internă este asigurată de reprezentanții GOTR-ului, iar paza externă – de pretinsele trupe paramilitare transnistrene”, mai declarat Eduard Bumbac în același podcast.

Estimările arată că în depozitul de la Cobasana s-ar afla circa 200 de mii de echipamente, cum ar fi: muniții de diferit gen, armament ușor, pistoale, automate, mitraliere. Adică, armament ușor pentru trupele de infanterie, pentru trupele terestre. Tot acel arsenal care s-a aflat în aer liber a fost transferat în depozitele subterane. De la caz, la caz, ei verifică cum este starea acestui dezpoti, mai ales pe timp de vară, când pot fi ărovocate incendii, totodată aceste depozite au resursa sa de uzură. Unele părți de aici se confruntă cu alunecări de teren, denivelări.

Bumbac a mai explicat și faptul că o bună parte din armamentul de acolo a fost retrasă, a fost vândută în alte părți, luând în considerație că au fost acțiuni militare în Cuacazul de Nord și în alte regiuni, și au fost folosite acolo armament de la Cobasna;

Eduard Bumbac, fost membru CUC: „La o periodicitate de 2-3 săptămâni, la depozit se deplasau militarii GOTR cu anumite mijloace de transport sub pretextul că trebuie să fie schimbul de gardă, și de fiecare dată la întoarcere se practica faptul că un anumit număr de muniții se transporta la Tiraspol, la poligonul GOTR, pe teritoriul aerodromului militar. O parte dina ceste armamente împrospăta rezervele deținute de GOTR, cât și o parte neoficial se dădea părții transnistrene. Pentru că, GOTR la anumită oeriodicitate efectua trageri, exerciții, nu doar cu cartușe oarbe, dar și cartușe adevărate”, a conchis fostul membru CUC.

Mai multe detalii la subiectele abordate găsiți în podcastul de mai jos: