Cetățenii moldoveni din regiunea transnistreană, pe data de 3 noiembrie, și-au făcut alegerea. Din totatul de puțin peste 26 de mii de persoane cu drept de vot, 79,40 % au optat pentru candidatura lui Alexandr Stoianoglo, cel care râvnea la fotoliu de președinte al Republicii Moldova și care declarase în campanie că prima sa vizită în calitate de președinte al statului va fi la Tiraspol. Astfel, din start legitima un regim separatist și ar fi pus în aplicare strategiile pe care și le-a anunțat în programul său electoral, pliate cu retorica pro-rusă venită din cabinetele pretinșilor lideri din regiune.

Cozile imense la cele trei secții de votare din satul Varnița, destinate cetățenilor moldoveni din regiunea transnistreană, create de-a lungul zilei de 3 noiembrie au demonstrat încă o dată-n plus că forțele maligne pro-rusești își doresc să anihileze și-n continuare dorința, capacitatea și traiectoria de gândire a oamenilor din acel spațiu.

Mesaje precum: „Путин придёт – порядок наведёт” sunt prezente în discursul mai multor oameni din stânga Nistrului, indifferent de vârsta și ocupația pe care o au. Din observațiile mele, touși unii cetățeni care vin cu asemenea narațiuni în fața urnelor de vot joacă dublu și necinstit. Cât de corect e să meargă o persoană care se declară cetățean al unui stat inexistent, iar în același timp deținând actele identitare ale Republicii Moldova? Cât de corect e să opteze pentru un candidat sau altul persoanele din regiunea transnistreană care se declară cetățeni ai URSS și vor revenirea la Uniunea Sovietică? Cât de corect e să ai copii în statele membre ale UE, să mergi în vacanță la ei, să obții bani de acolo, dar totuși să vii la vot și să insiști pe faptul că totuși e mai bine așa cum e?

Cert este că trebuie de lucrat pe acest segment foarte mult. Este teren fertile pentru ca să arăți cetățenilor moldoveni că viitorul este altul, că viitorul ți-l construiești pe bune practice.

„Am votat-o pe Maia Sandu, dar nu avem voie să spunem asta, să spunem adevărul”

Comparativ cu scrutinul prezidențial din 2020, rândurile adepților din interiorul regiunii transnistrene care împărtășesc politicile europene s-au extins, adevărat timid, dar cu speranțe că tabloul va arăta altfel la următoarele alegeri. Pentru a avea această situație de fapt, ar trebui să se pedaleze pe acest segment și mai mult, poate chiar, pe alocuri, și mai agresiv, prin vizualizare și verbalizare continuă despre ce înseamnă Uniunea Europeană, proiectele UE implementate în regiune, despre granturile și formările la care participă cetățenii moldoveni din partea de Est a Republcii Moldova.

La prezidențialele de ieri, Maia Sandu a acumulat 20,60% din votul cetățenilor din regiunea transnistreană, compartiv cu scorul de 14,20% obținut în 2020. Mulți oameni simt și vor în continuare o scimbare de fapt. Problema că tot din acești mulți au frica să zică aceste lucruri. Un exemplu elocvent pe care l-am trăit ieri, la o secție de vot din Varnița a fost declarația unui om de afaceri din Tighina/Bender, care mi-a zis: „Am votat-o pe Maia Sandu, dar nu avem voie să spunem asta, să spunem adevărul. Vă rog mult să mă înțelegeți, eu trebuie să-mi desfășor acolo activitatea și mă supun regulilor transnistrene, dar tare îmi doresc să ieșim din această mocirlă”.

Curaj există, doar că încă pe jumătate mut, din cauza terorii și fricii pe care regimul separatist l-a instaurat acolo mai bine de trei decenii. Tocmai de aceea, șanse există să demontăm aceste sperietori odată cu votul nostru la fiecare scrutin fie prezidențial sau cel paralamentar.

Exercițiul electoral pentru oamenii din regiunea transnistreană: de la captivitate informațională rusească la conștientizare

Rezultatele exercițiul electoral la care au participat cetățenii Republicii Moldova din regiunea transnistreană reprezintă starea de spirit și (ne)dorința oamenilor de acolo să se simtă parte a statului Republica Moldova. Acest lucru se datorează și faptului că timp de 32 de ani, oamenii din regiune se află într-o izolare informațională practic completă.  Propaganda este și rămâne, cel puțin deocamdată, elementul de îndepărtare a locuitorilor regiunii transnistrene de cealaltă parte a Republici Moldova și de realiățile care au loc în întreaga lume, astfel rămânând ancorați într-o disonanță cognitivă: se declară împotriva autorităților pro-europene de la Chișinău, dar la nivel de mentalitate nu sunt gata să spună cu voce tare acest lucru. Și narațiunile cu care se operează în stânga Nistrului sunt manipulări fabricate de Kremlin și transmise pe canalele rusești, la care oamenii din regiunea stângă au acces non-stop.

Totuși potrivit rezultatelor alegerilor prezidențiale, cetățenii Republicii Moldova din regiunea transnistreană devin mai conștienți și aplică gândirea analitică mai mult decât locuitorii din Găgăuzia, Taraclia sau Ocnița.

Concluziile râmân a fi trase de fiecare.