EDITORIAL: De Ziua Libertății Presei, cerem acces liber în stânga Nistrului pentru a ne face meseria nestingherit
Când vorbim despre o libertatea a presei, aș vrea în primul rând ca vocea jurnaliștilor care, mai cu seamă, se preocupă de subiectul transnistrean să fie auzită. Iar un prim-pas ar fi ca autoritățile să găsească pârghiile necesare pentru ca să ne permită, nouă, ziariștilor din dreapta Nistrului să mergem nestingherit pe malul stâng fără a mai fi persecutați, interogați, urmăriți sau reținuți. De restul, ne ocupăm noi, pentru că știm să ne facem meseria.
A mediatiza realitatea din stânga Nistrului este un adevărat test de foc pentru jurnaliștii de pe malul drept. O spun în cunoștință de cauză. De când am lansat instituția media zonadesecuritate.md, împreună cu colega mea Irina Tabarau – o jurnalistă dedicată 24 de ore din 24 în tot ceea ce înseamă regiunea transnistreană și localitățile din Zona de Securitate – ne-am dat seama că prețul libertății de exprimare în stânga Nistrului este unul de aur, dar această „comoară” deocamdată este ascunsă și greu răzbați la ea.
Din 2020 până acum am reușit să realizăm zeci de reportaje, documentare investigative, emisiuni, podcasturi care aduc în prim-plan cotidianul realității dure, fricoase și îngrijorătoare a oamenilor din stânga Nistrului și celor care locuiesc în Zona de Securitate.
O libertate de exprimare ascunsă sub anonimat – așa de multe ori își doresc să-și spună păsul și să arate oamenii cât de bine le este acolo, cu ghilimele de rigoare. Dar și în acest caz apar probleme: oamenii mascați din MGB-ul transnistrean te trezesc la miez de noapte, te iau și te îndreaptă în direcții necunoscute. Despre existența ta poate să nu afle nimeni zile, luni sau chiar ani.
Despre o presă liberă, onestă și care ține la valorile și demnitatea umană nicidecum nu putem vorbi în stânga Nistrului. Ne-am convins de nenumărate ori prin contactele pe care încercam să le realizăm cu pseudo-jurnaliștii de acolo. Ba mai mult, unii s-au îngrijit și ne-au dedicat și canal de telegram ca să ne denigreze numele, munca și onestitatea jurnalistică. Chiar și așa continuăm să ne facem treaba și să contribuim la realizarea crezului nostru – de a arăta oamenilor tot ceea ce ce face regimul separatist de la Tiraspol, cum îngenunchează populația, cum o reduce la tăcere prin emiterea de decrete și hotărâri ilegale etc.
Gânduri înșiruite în ziua când pe 3 mai marcă Ziua Libertății Presei. O libertate „întemnițată” în stânga Nistrului, de 30 de ani, și care depunem tot efortul și riscul să vedem printre gratiile acesteia ce se întâmplă acolo și de ce.
P.S.: Trebuie să mai cunoaștem un lucru: societatea din regiunea transnistreană este așa cum este, iar uneori chiar o blamăm, anume din lipsa unei prese libere.