După agitația cu anexarea, Tiraspolul a votat o rezoluție mai timidă ca cea din 2006
Regimul separatist de la Tiraspol a organizat astăzi, 28 februarie, cel de-al VII-lea „congres” al așa-zișilor „deputați de toate nivelurile”, pentru a discuta despre situația politică și social-economică din regiune. Textul rezoluției finale nu include însă, așa cum se vehicula în presa internațională, o cerere către președintele rus, Vladimir Putin, de anexare a regiunii transnistrene la Rusia. Documentul votat conține totuși o solicitare de ajutor către Duma de Stat a Rusiei și Consiliul Federației.
Pretinșii aleși locali vor măsuri de protecție din partea Rusiei în contextul acuzațiilor de „presiuni economice din partea Chișinăului”, motivând acest apel prin faptul că peste 220 de mii de cetățeni ruși ar locui permanent în regiune, precum și având în vedere ”experiența pozitivă a Rusiei de pacificator la Nistru și statutul său de garant și mediator în procesul de negocieri în problema transnistreană.”
*Menționăm că potrivit acordului de încetare a focului din 1992, prin care a fost creată misiunea de pacificare de pe Nistru, Rusia nu are niciun rol de garant, iar în formatul 5+2 care este nefuncțional începând cu 2019, acesteia într-adevăr îi revine rolul de mediator. Rolul de garant este revendicat de Moscova fiind susținut doar de Tiraspol. Datele privind numărul de cetățeni ruși, cu care operează Tiraspolul și Moscova, nu pot fi verificate din surse independente.
În cele șapte puncte ale rezoluției, regimul de la Tiraspol cere organizațiilor internaționale (ONU, OSCE, CSI, Parlamentului European, Comitetul Internațional al Crucii Roșii) să pună presiune pe autoritățile de la Chișinău ca să renunțe la reglementările introduse pe 1 ianuarie 2024, prin care obligă companiile transnistrene să verse taxele vamale în bugetul Republicii Moldova – nu în cel gestionat de regimul separatist, așa cum s-a întâmplat din anul 2001 până în ianuarie 2024.
Prin congresul de azi, Tiraspolul încearcă să împiedice următorii doi pași anunțați de Chișinău: necesitate de a fi achitată plata TVA și accizele, tot în bugetul Republicii Moldova și, în faza a treia, introducerea leului moldovenesc ca monedă națională în stânga Nistrului în locul „rublei transnistrene”.
1. Adoptarea unui apel către Consiliul Federației și Duma de Stat a Rusiei cu rugămintea de a proteja Transnistria în fața presiunii crescânde din partea Chișinăului, ținând cont de faptul că peste 220 de mii de cetățeni ruși locuiesc permanent în regiune, precum și având în vedere experiența pozitivă a Rusiei de pacificator la Nistru și statutul său de garant și mediator în procesul de negocieri în problema transnistreană.
- Adoptarea unui apel adresat Secretarului General al ONU cu solicitarea de a lua în considerare drepturile inalienabile ale „poporului transnistrean”, garantate de normele internaționale, pentru a stopa încălcarea de către Chișinău a drepturilor și libertăților localnicilor din stânga Nistrului și pentru a preveni provocările ce conduc la escaladarea tensiunii.
- Adoptarea unui apel către participanții la procesul de negocieri în formatul „5+2”.
- Adoptarea unui apel către Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) cu solicitarea de a influența administrația la Chișinău să revină la un dialog adecvat în cadrul procesului de negocieri și pentru a asigura condiții în vederea soluționării civilizate a conflictului.
- Adoptarea unui apel către Adunarea Interparlamentară a CSI cu solicitarea de a interveni în vederea neadmiterii escaladării situației la Nistru.
- Adoptarea unui apel către Parlamentul European cu solicitarea de a determina Chișinăul să înceteze presiunile și încălcarea drepturilor și libertăților transnistrenilor.
- Adoptarea unui apel către Comitetul Internațional al Crucii Roșii cu solicitarea de a garanta condiții pentru asigurarea drepturilor, intereselor și libertăților sociale și umanitare ale tuturor locuitorilor din stânga Nistrului.
Aceste demersuri prin care regimul separatist din stânga Nistrului cere ajutor Rusiei nu sunt o noutate. În ultimii doi ani, regimul de la Tiraspol a transmis Kremlinului astfel de solicitări de cel puțin trei ori. Două solicitări de acest fel exponenții regimului le-au făcut în timp ce se aflau la Moscova.
Pe 1 februarie 2023, o delegație a sovietului suprem a făcut apel la reprezentanții ruși cu o cerere de a acorda asistență financiară. Galina Antyufeyeva, a raportat acest lucru presei după o vizită la Moscova.
Ulterior, pe 6 aprilie, tot pretinși deputați ai sovietului suprem au apelat la Rusia pentru „ajutor în vederea menținerii păcii și stabilității pe malul Nistrului”.
În decembrie 2023, președintele așa numitului parlament din regiunea transnistreană, Alexandr Korshunov, aflat la Moscova împreună cu trei deputați ai fracțiunii parlamentare a Blocului Comuniștilor și Socialiștilor (BCS) din Parlamentul Republicii Moldova, Adrian Albu, Grigore Novac și Constantin Starîș a cerut un mecanism de apărare pentru locuitorii regiunii în contextul unor pretinse amenințări legate de aprobarea unor amendamente la Codul penal al Republicii Moldova ce incriminează separatismul.
În toate aceste situații nu a existat nicio suspiciune că Rusia ar putea anexa teritoriul din stânga Nistrului. De ce a izbucnit acum această gălăgie?
Scânteia a fost pusă de activistul din regiunea transnistreană, Ghenadie Ciorba, care a presupus într-o postare pe o rețea de socializare că solicitarea de a organiza așa-zisul congres la Tiraspol a venit de la Moscova.
„La forumul de la Tiraspol ar trebui să fie exprimată o cerere din partea cetățenilor PMR (regiunea transnistreană, n.r.) de acceptare a Transnistriei în componența Federației Ruse, iar pe 29 februarie, Putin va anunța acest lucru în discursul său, iar Adunarea Federală va decide rapid satisfacerea cererii”, a scris Ghenadie Ciorba.
Biroul politici pentru reintegrare a precizat într-un comunicat de presă emis joi, 22 februarie, că „nu există temei să credem că situația din regiune s-ar putea deteriora”. Aceeași poziție a avut-o și Kievul.
Astăzi, în timp ce la Tiraspol avea loc „congresul”, Maia Sandu a fost întrebată dacă se teme de atragerea Transnistriei în război:
„Moldova este dedicată unei soluționări pașnice a conflictului transnistrean… Ceea ce face guvernul în prezent este să întreprindă pași mici pentru reintegrarea economică a țării”, a declarat șefa statului fiind întrebată de Europa Liberă.
Aflată în Albania, la Tirana, la un summit Ucraina-Europa de Sud-Est cu participarea președintelui ucrainean Volodmir Zelenski, președinta R. Moldova a spus astăzi, 28 februarie, că datorită curajului soldaților ucraineni, Moldova nu se confruntă cu amenințări de securitate iminente.
Vicepremierul pentru reintegrare și Biroul politici de reintegrare resping declarațiile propagandistice venite de la Tiraspol, amintind că regiunea transnistreană beneficiază de pe urma politicilor de pace, securitate și integrare economică cu Uniunea Europeană – politici avantajoase pentru toți cetățenii.
Într-un comentariu făcut după reuniunea de la Tiraspol, fostul vicepremier moldovean pentru Reintegrare, Alexandru Flenchea, a spus Europei Libere că singurul punct care contează din întreaga rezoluție a autorităților transnistrene este cel în care cer Rusiei „măsuri de protecție”.
„Dar și așa vedem că e vorba de un mesaj mult mai moderat în raport cu cel aprobat de congresul precedent, în 2006 – atunci au cerut recunoașterea Transnistriei ca stat independent”, a spus Flenchea.
El crede că liderii de la Tiraspol au dat dovadă de reținere.
„Dacă și-ar dori și s-ar aștepta cu adevărat la măsuri practice după acest demers, dacă ar vrea o schimbare a status quo-ului geopolitic, s-ar fi adresat direct lui Putin”, a mai spus Flenchea.
Nici în discursurile de la Tribuna congresului nu au fost apeluri de aderare la Rusia, unii dintre participanți au vorbit, pe lângă limba rusă, și în limba română, și ucraineană, iar din sală au lipsi în mod surprinzător drapelele Federației Ruse. Pentru comparație, la inaugurarea așa-zisului președinte Krasnoselski, care a avut loc în aceeași încăpere, dar și la alte evenimente drapelul rus a era nelipsit.
Alexandru Korșunov, președintele așa-zisului „soviet suprem” și vicepreședintele „sovietului” Galina Antyufeeva și-au axat discursurile pe inventata „criză umanitară” și pe pretinsele probleme pe care le are regiunea transnistreană la import-export. Singurul discurs care a menționat statutul de „republică nerecunoscută” și necesitatea de a schimba și influența viitorul în această privință a fost cel al pretinsului „ministru de externe” de la Tiraspol, Vitalii Ignatiev, cunoscut ca fiind unul dintre cei mai loiali Rusiei din piramida regimului separatist.
„În fața unei furtuni geopolitice externe, nu numai că ne putem influența viitorul, dar trebuie să facem acest lucru printr-un efort comun. Este important să facem asta chiar acum, când reglementările internaționale se prăbușesc, când regulile și principiile sunt încălcate, drepturile și libertățile omului sunt încălcate, când organizațiile internaționale universale nu mai pot face față sarcinilor pentru care au fost create în secolul trecut. În astfel de condiții, când multe dintre fundamentele de ieri s-au ruinat, iar cele noi încă se formează, unitatea noastră este mai importantă ca niciodată”, a spus Ignatiev potrivit agenției de presă a regimului „Novosti Pridnestrovia”.
Korșunov a cerut organizațiilor internaționale să nu permită ceea ce el a numit „transformarea regiunii (transnistrene – n.n.) într-un ghetou al secolului XXI”.
Din cele șapte congrese organizate până în prezent, doar două dintre ele au decis, într-un fel, soarta regiunii. Este vorba de reuniunile din 1990 și 2006.
La prima întrunire de acest fel din 1990 a fost adoptată o declarație privind crearea așa numitei „republicii sovietice socialiste moldovenești transnistrene”, cu capitala la Tiraspol și în cadrul URSS. Ulterior, în 1991, cel de-al doilea așa numit congres, organizat după destrămarea URSS, s-a desfășurat într-un subsol și s-a încheiat cu autoproclamarea independenței regiunii transnistrene.
Al treilea eveniment similar a avut loc în același an și a culminat cu decizia politică privind formarea pretinselor puterii executive, a bugetului și a sistemului bancar propriu al regiunii.
Al patrulea și al cincilea congres, organizate în 1991 și, respectiv, 1995 s-au soldat cu aprobarea așa-numitei „constituții a regiunii transnistrene”, a steagului și a stemei regiunii separatiste.
Ultima și cea de-a șasea adunare similară a avut loc în 2006 și a fost organizată la fel sub pretextul unei presiuni economice asupra regiunii transnistrene în legătură cu acțiunile autorităților constituționale. Atunci pretinsele autorități de la Tiraspol au decis organizarea unui pseudo referendum la care participanții ar fi votat pentru independența regiunii și aderarea ulterioară la Federația Rusă. Acesta nu a fost recunoscut de comunitatea internațională (nici măcar de Rusia), iar autoritățile constituționale de atunci au precizat că acesta nu poate fi considerat drept exerciţiu de exprimare a voinţei populaţiei din regiune, deoarece alegeri libere nu pot avea loc cu armată de ocupație pe teritoriu.