Duble standarde în comerțul regiunii transnistrene: Prietenește cu Rusia, dar face comerț cu UE
Autoritățile separatiste de la Tiraspol și mass-media locală numesc Rusia „partener principal” și elogiază „relațiile economice active” cu acest stat, evitând să spună că aproximativ 70% din exportul regiunii transnistrene este absorbit de piața UE. Chiar și înaintea invaziei Rusiei asupra Ucrainei, exporturile către UE erau de câteva ori mai mari decât cele către Federația Rusă.
Aşadar, să vedem unde exportă cel mai mult antreprenorii din regiunea transnistreană, cum războiul și noul Cod vamal al Republicii Moldova i-a afectat exporturile și cum gazul rusesc (livrat în pofida datoriei de 10 miliarde de dolari) susține, de facto, regimul separatist.
Comerțul cu UE, scutit de taxe vamale
În 2014, Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere și Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană (DCFTA). Din 1 ianuarie 2016, de avantajele DCFTA beneficiază și regiunea transnistreană (capitolului V). Toate oportunitățile de comerț fără taxe vamale s-au extins automat asupra companiilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Singura condiție era ca acestea să fie înregistrate la Agenția Serviciilor Publice (ASP) și să aibă un cont bancar la una dintre băncile din Republica Moldova, pentru a putea efectua tranzacții. Adică, firmele din regiunea transnistreană au fost nevoite să se „legalizeze” prin așa-numita „înregistrare provizorie” pe malul drept al Nistrului.
Conform datelor din 2014, la ASP erau înregistrați 1354 de agenți economici din regiunea transnistreană. Până în 2023 numărul acestora practic s-a dublat și a ajuns la 2371.
„Aceasta înseamnă că agenții economici din regiunea transnistreană văd avantajele înregistrării la Agenția Servicii Publice și oportunitățile pe care le oferă încadrarea în câmpul legal al Republicii Moldova”, spune Ivan Țurcan, șeful Secţiei analitico-informaţionale al Biroului Politici de Reintegrare.
O zonă gri
Până în 2022, majoritatea exporturilor regiunii transnistrene treceau prin Ucraina. Exista un singur birou vamal – Kuciurgan-Pervomaisk – care era controlat de autoritățile de la Chișinău.
Companiile din stânga Nistrului nu achitau taxe la bugetul Republicii Moldova, iar mărfurile exportate nu erau verificate. Aceasta a afectat dur bugetul național al Republicii Moldova.
„Lipsa unui control efectiv asupra regiunii transnistrene face imposibilă aplicarea uniformă a reglementărilor față de companiile de pe cele două maluri ale Nistrului. Companiile din stânga Nistrului nu-și achită taxele fiscale în bugetul Republicii Moldova. Este foarte greu să estimăm pierderile pe care le are bugetul”, spune Ivan Turcan, șeful Secţiei analitico-informaţionale din cadrul Biroului Politici de Reintegrare.
Pe 28 februarie 2022, după invazia rusă, Ucraina a închis toate punctele de trecere situate pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Astfel, regiunea transnistreană s-a pomenit dependentă de un singur traseu de import-export – cel care intersectează vama moldovenească. Este pentru prima dată în ultimii 32 de ani când Chișinăul vede tot ce intră și iese în regiunea transnistreană. Un expert economic care urmăreşte de mulți ani regiunea transnistreană, Veaceslav Ionița, susține că această schimbare a dus la legalizarea mărfurilor transnistrene.
„Acum multe mărfurile transnistrene au devenit vizibile. Dacă înainte erau vândute, din punctul de vedere al Chișinăului, prin contrabandă – acum se vând prin instrumentele legale ale Republicii Moldova”, spune Veaceslav Ioniță.
Pe de altă parte, din cauza războiului din Ucraina, companiile din regiunea transnistreană au fost nevoite să-și revizuiască coridoarele de transport a mărfurilor.
„Odată cu apariția oportunității de a exporta mai ușor produse și de a le importa din Uniunea Europeană, interesul pentru piața Federației Ruse a scăzut. Acest lucru a devenit mai pronunțat după invadarea Ucrainei de către Rusia, deoarece coridoarele logistice s-au schimbat. Prețul transportului de mărfuri atât pe calea aerului, cât și cea rutieră a crescut semnificativ. În consecință, cea mai apropiată și cea mai mare piață – cea a Uniunii Europene – a devenit și mai atractivă pentru agenții economici din regiunea transnistreană”, a explicat Ivan Țurcan.
Exporturi în UE de cinci ori mai mari decât către Rusia în 2023
Am analizat datele privind activitățile de comerț exterior ale regiunii transnistrene în ultimii 5 ani (din 2019 până în 2023), publicate de autoritățile de facto. Nu putem avea încredere deplină în aceste date, dar altele nu există. Deoarece, până în 2022, Chișinăul nu a controlat efectiv exporturile și importurile regiunii transnistrene, autoritățile au informații doar despre mărfurile care au trecut prin vama moldovenească.
Am analizat și datele Serviciului Vamal al Moldovei. Deși cifrele care apar sunt diferite, în ambele cazuri se vede că principala piață pentru mărfurile din regiunea transnistreană este Uniunea Europeană.
Potrivit așa-numitelor autorități de la Tiraspol, în ultimii 5 ani, exporturile către UE au fost de câteva ori mai mari decât exporturile către Federația Rusă. În 2021, regiunea transnistreană a exportat mărfuri în valoare de 327,6 milioane de dolari către UE și de 86,7 milioane de dolari către Rusia – adică de 3,8 ori mai puțin către Rusia. Iar în 2023, exportul către Rusia a fost de 5 ori mai mic. Astfel, pe pieţele din UE au intrat mărfuri în valoare de 230,2 milioane de dolari, iar în Rusia au fost exportate bunuri în valoare de numai 45,6 milioane de dolari
Conform Biroului pentru Reintegrare (date confirmate şi de Serviciul Vamal al Moldovei), în anul 2023, UE a absorbit aproximativ 70% din exportul agenților economici din regiunea transnistreană – o cifră record de la semnarea Acordului de Asociere UE-Moldova, în creștere cu peste 20,58% față de anul 2019, când ponderea exportului în UE era de 49,9%.
„Nu doar cifrele reale sunt importante, ci și evoluția lor. Vedem că procentul exporturilor către UE crește de la an la an. Așadar, acest lucru demonstrează că reorientarea către piața UE nu s-a întâmplat brusc anul trecut, dar a avut loc an de an, în progres. Şi acest lucru demonstrează că interesul pentru piața Uniunii Europene este constant”, spune Ivan Turcan.
Mai mult, dacă am face calcule per țară, Rusia nu se află pe primul loc la capitolul „export”. Atât potrivit autorităților separatiste, cât și Chișinăului, în ultimii ani România s-a situat pe primul loc la ceea ce ţine de export. Doar în 2021, România a coborât pe locul doi, cedând întâietatea Poloniei.
„În ceea ce privește exporturile, ei nu au nimic cu Rusia, sunt integrați în Uniunea Europeană, ca și noi. Ponderea lor în exporturile către Rusia este sub 10%”, spune expertul Ioniță.
Malul drept este partenerul principal
Administrația separatistă de la Tiraspol contabilizează comerțul regiunii transnistrene cu malul drept ca „export”. Și, dacă urmăm această logică, atunci „partenerul lor principal de export” este malul drept. Deși în regiunea transnistreană, Chișinăul le este arătat locuitorilor ca „inamic”, fiind acuzat de „genocid economic” în raport cu malul stâng, cifrele din propriile lor statistici contrazic această narațiune propagandistică a regimului.
Desigur, malul drept nu are astfel de date, deoarece pentru autoritățile de la Chișinău, comerțul dintre malurile Nistrului este comerț intern.
Astfel, potrivit autorităților de la Tiraspol, anul trecut companiile din stânga au vândut pe malul drept mărfuri în valoare de 390,9 milioane de dolari, ceea ce reprezintă peste 53% din totalul ”exportului” regiunii. Potrivit acelorași date, exporturile către UE au fost de 31,4%, iar către Federația Rusă, de 6,2%.
Datele privind exportul către UE diferă de cele deținute de Chișinău, deoarece autoritățile constituționale nu contabilizează comerțul cu celălalt mal al Nistrului ca „export”. Dacă eliminăm datele privind comerțul cu malul drept din exporturile totale ale regiunii, constatăm că peste 67% din mărfuri merg către UE. Deci, chiar și conform datelor afișate de regimul separatist, aproape 70% din produse sunt vândute pe piețele UE.
Malul drept cumpără energie electrică din regiunea transnistreană, dar nu numai.
„Energia electrică este pe primul loc. Dar cumpărăm de la ei şi produse alimentare, şi produse agricole, și produse zootehnice. Facem multe achiziții din regiunea transnistreană. Pentru a vinde liber şi fără obstacole pe malul drept, plătesc aici toate taxele”, a explicat expertul Veaceslav Ioniţă.
Toate plățile între companii au loc în lei moldovenești.
În structura de furnizare a mărfurilor din stânga Nistrului spre dreapta, pentru anul 2023 (date prezentate de autoritățile de facto), pe primul loc a fost energia electrică (220 de milioane de dolari). Urmează produsele alimentare și materia primă (80 de milioane de dolari). Iar pe locul trei se află metalele și produsele fabricate din acestea (41,7 de milioane de dolari).
Gazul rusesc este baza economiei regiunii transnistrene
Când politicienii din regiunea transnistreană spun că Rusia este principalul lor partener comercial, acest lucru este parțial adevărat. Dar nu în sensul că firmele ar desfășura un comerț activ cu Federația Rusă.
De fapt, întreaga economie a malului stâng se bazează pe gazul rusesc pe care îl primesc gratis. Deși regiunea nu plătește nimic pentru gaze, include plățile neefectuate în statistici conform tarifului anunțat de Rusia.
Astfel, în 2022, când s-a produs criza energetică și prețul gazului în întreaga lume a crescut, regiunea transnistreană a înregistrat un nivel record al importurilor din Rusia, 1 699 304 817 de dolari (conform așa-numitului „comitet vamal” al regiunii). Din suma totală, 1 619 714 026 sau 95,3% provine din combustibil și materiale energetice (citiţi despre gaze). Este de remarcat faptul că exporturile către Rusia în același an au fost de 20,8 ori mai mici – doar de 81 de mii de dolari.
Anul trecut, Tiraspolul a importat din Rusia mărfuri în valoare de 1 522 100 148 de dolari, din care 1 474 977 084 de dolari sau 96,9% au fost gaze. Putem conchide de aici că creșterea activității de comerț exterior cu Rusia este asigurată doar de creșterea prețului gazelor și nu de comerțul efectiv între întreprinderi.
„De ce spun ei că depind de Rusia? Pentru că depind de importurile de gaze. Dacă există gaz – va fi metal și electricitate, pe care le vând către malul drept sau către UE. Acest lucru permite economiei lor să supraviețuiască. Au un deficit bugetar de 55%. Adică, ei colectează de 2-7 ori mai puțin decât cheltuiesc. Nu veţi mai vedea aşa ceva nicăieri. Ei supraviețuiesc doar din resursele energetice. Dacă nu ar exista gazul rusesc, bugetul și economia lor s-ar prăbuși. Jumătate din exporturi ar dispare imediat”, explică Ioniță.
Importurile de gaze naturale în 2022 au alcătuit 68,6% din totalul importurilor regiunii, iar în 2023 au fost de 66,2%.
Dacă excludem gazul din calcule, vedem că regiunea a importat în 2023 mărfuri din Rusia în valoare de numai 47,1 milioane de dolari, în timp ce importurile din UE în 2023 s-au ridicat la 364,7 milioane de dolari (de 7,7 ori mai mult decât din Federația Rusă).
Se pare că UE nu este doar principala piață de export de mărfuri, ci și principalul partener de import. Companiile transnistrene cumpără mai multe mărfuri din UE decât din Rusia.
„Dacă şi există o rază de lumină în dezvoltarea economică a regiunii transnistrene, aceasta ține de relația cu Uniunea Europeană. Pentru că, din cauza agresiunii ruse în Ucraina, posibilitățile de export în alte țări pentru antreprenorii transnistreni au scăzut. Uniunea Europeană ajută regiunea transnistreană să se dezvolte”, a declarat șeful Delegației UE în Moldova, Janis Mazeiks, pentru „Zona de Securitate”.
De fapt, legăturile economice ale regiunii transnistrene cu Federația Rusă și Uniunea Europeană sunt un sistem complex în care retorica oficială și realitatea economică se contrazic. Deși regimul de la Tiraspol întreține relații externe cu Federația Rusă, în realitate, este din ce în ce mai integrat în sistemul economic european.
Contrar retoricii așa-ziselor autorități din regiunea transnistreană despre rolul-cheie al Federației Ruse ca partener economic, datele demonstrează că marea parte a comerțului pe malul stâng are loc cu țările Uniunii Europene.