„Dosarul răpirilor”: Cazul în care a fost condamnat un colaborator al structurilor ilegale de la Tiraspol

Foto: Zona de Securitate

„Dosarul răpirilor”: Cazul în care a fost condamnat un colaborator al structurilor ilegale de la Tiraspol

Anul 2020 va rămâne în istoria Republicii Moldova nu doar ca un an pandemic, cu instabilitate politică și economică. 2020 va rămâne anul în care „s-a ridicat” un nou val de răpiri în regiunea transnistreană. Răpiri, care par să nu aibă conexiuni între ele, majoritatea, însă, își au începutul din 2015.  

În perioada 2010 – 2020 au fost înregistrate la Poliție 81 cazuri de rețineri ilegale întreprinse de milițienii transnistreni, iar polițiști în ultimii 25 de ani au fost răpiți într-un număr de 20. În toate aceste cazuri, pedepsit este doar un colaborator al structurilor ilegale din regiune. Condamnarea se referă la o răpire din 2015. Atunci, doi soți din satul Vertiujeni, raionul Florești au fost scoși cu forța din casă și impuși să treacă prin umilința și torturile unui sistem ilegal care se considera, până acum, de nepedepsit. Deși, au trecut mai bine de 5 ani de la noaptea în carea viața liniștită de la sat a soților din Vertiujeni a fost zdruncinată de o răpire plină de cruzime. Alionușca își amintește fiecare detaliu de parcă totul s-a întâmplat mai ieri. 


Filmul răpirii

Alionușca LÎSÎI, femeia răpită în 2015 povestește cum a fost dusă cu forța la Camenca în stânga Nistrului.

„Pe data de 8 aprilie în 2015 la ora 12:00 noaptea au venit 4 din Pridnestrovia 3 au intrat aici eu cu soțul dormeam aici pe lejancă, băiatul stătea aici pe divan se uita la televizor și i-au spus că o să îl ea și pe el.

-Da ce-am făcut? cine sunteți?

-Suntem miliția de la Chișinău?

-Da ce am făcut?

-Ați făcut un omor în Chișinău!

Soțul de pe lijancă l-au târât jos aici și i-au pus cătușele la mâini, el s-a luptat cu ei pe mine m-au luat din casă el s-a luptat în continuare s-a apucat de masă și măsuță e faramată a rămas așa cum s-au luptat. În cămașă de noapte, părul pe spate așa cum dormeam și el m-a apucat de păr de pe lijanca m-a apucat și m-a dus până afară și mă ducea la Nistru.”

Cel despre care vorbește Alionușca, de fiecare dată cu lacrimi în ochi, este Andrei Samonii, colaborator al miliției ilegale de la Tiraspol. În mica lor căsuță de pe vârf de deal au dat buzna patru bărbați care după cruzimea de ce au dat dovadă, erau instruiți pentru a o aplica. Constantin a opus mai multă rezistență, dar și s-a ales cu traume mai grave. 

 

Constantin, concubinul femeiei: „tineam de parul acesta si mă târîia spre râpă așa si la un moment dat m-au lovit cu nuștiu ce în cap si mi-am pierdut cunoștința și tuhma în partea cealaltă mi-am revenit au aruncat o căldare de apă peste mine. Mi-au dat o cămașă si s-a lipit de mine și doctorii nu puteau să o desprindă au încălzit apă și doar așa

 – Dar cu ce v-au bătut?

Pe mine m-au târât de picioare și de mâini asa pe pietriș eram numai in chiloți si gata. Mâ țineam și de poartă șie ei toți trei care mă plălea peste mâini care cu cu piciorul. Să dau Drumul la mâini și să mă iei în colo. 

Uite asa mă târâiau pe spate până la Nistru.”

Bărbatul împreună cu soția sa erau supuși unui tratament inuman, ce avea să dureze timp de trei zile și trei nopți fiind suspecți, fără nicio dovadă, că a fi furat… iepuri. Cantitatea urecheaților dați dispăruți mereu a fost diferită: ba 2, ba 18 sau 32. Periodic, se mai adaugă și câteva sticle de vin. Cei 4 milițienii nu știau pentru ce torturează 2 oameni. 

„Mă pune cu de-a sila să spun că noi am furat iepuri când spunea că 36 când spunea că 18 dar noi nu știam în general nimic nimic. Ce aveam să mă duc în partea cealaltă să fur iepuri era frig afară, ce m-am dus în înot atâția iepuri să fur.”

Fiul femeiei a reușit să fugă de pumnii și picioarele milițienilor, spărgând geamul casei și fugind la vecini. Cei doi soți, însă, au fost băgați într-o luntre și transportați în stânga Nistrului la comisariatul ilegal de miliție din Camenca. Acolo, victimele au fost bătute din nou cu bestialitate și plasate în izolatorul de detenție preventivă, așa cum i-au luat din pat. 

„Iaica aici m-au dus Samonii Andrei pe mine m-au adus aici!

Eu plângeam și i-am întrebat ce vreți să faceți cu mine si el spunea că o sa va dau pe Nistru si o sa vă mănânce peștii si eu am început a plânge. Pe el l-au pălit a căzut fără cunoștință el in general era mort si in partea cealaltă nu avea cunoștință nimic nimic, eu asa tare plângeam că  vroiau să îl bage in portbagaj am început a plânge vă rog frumos nu îl băgați că el și asa e mort. 

Alionușca în locul în care au fost urcați în luntre

Lăsând în urmă Nistru și duși cu forța în subsolurile de la Camenca, neavând dovezi la ce le se incriminează celor doi, milițienii au încercat să scoată banii din ei, în schimbul eliberării. 

Alionușca povestește că după ce s-au întors de la așa-numita expertiză i s-a spus  să se ducă acasă după3 mii de lei și până la ziuă nu va afla nimeni și o să  le dea drumul acasă, „soțul să rămână la Camenca dar cu mine să meargă cineva să iau 3 mii de lei si până la ziua să venim înapoi, si eu zic da unde să eu eu 3 mii de lei la ora 3 de noapte și deja ei au început a striga la mine a mă bate da eu le spun că nu vă gândiți, băiatul meu a ieșit pe fereastră o să mă dea în căutare și o să mă găsească unde sunt.



Și au început cercetările pe mine m-au dus in podvalul cela și am stat o noapte TAIE deja eu plângeam că nu m-am spălat nici nimic și deja unul din ei noaptea când schimba noaptea și trecea deja ei mă scotea prin baie mă duceam și mă spălam și imi dădea așa o prostie și imi puneam așa in spate și im spălam cămașa o uscam și iar o îmbrăcăm și m-au ținut trei  zile si trei nopți închisă.” 

În tot acest timp cât au fost la Camenca, Alionușca nu știa de Constantin, iar Constantin de Alionușca, el fiind dus cu răni grave la spital. În toată această perioadă, autoritățile constituționale au reușit să identifice locația lor și să le negocieze libertatea. În cele din urmă le-a reușit. 

„Amarfii Andrei din sănătăuca el a fost după noi, noi ne-am dus și ne-am urcat la al doilea etaj la spitalul din Camenca, Constantin stătea în pat cu cătușe la mâini pe o parte și alta  și erau doi militioneri doi de ai lor  si i-au scos cătușele si am venit acasă și am venit acasă și ai noștri polițiști au spua să nu stăm aici acasă ca să nu vină iar să mai facă vreo trăsnaie și eu am zis că nu mă duc nicăieri.

-Da nu vă era frică?

-Ei da acum ce mii bine?!

Până în iarna acestui an, soții au continuat să trăiască pe mal de Nistru, știind că nici unul din cei carea i-au torturat așa și nu au apărut în fața legii. În luna ianuarie, însă cel care a bătut-o fără milă pe femeie a fost prins, iar Alionușca a fost nevoită să dea ochii cu el din nou. 

„Îl cunoști pe Samonii ori nu și eu deodată i-am spus numărul iaca numărul 4 imi spune, ia mai uităte spune-i să se întoarcă pe o parte pe alta… dacă eu il cunosc foarte bine înălțimea lui și freza lui dacă eu toată noapte cu el am stat. El e!

La câteva luni după reținere rudele torționarului au venit să îi cumpere iertarea. 

„Hai te rog iartăl că tatal lui a murit mama lui e la Italia și are doi copii hai că vă dau o mie de dolari, nu iau nicio copeică și am inceput a plânge cum ne-au scos din casă taie si a inceput si el a plinge.” 

Expertiza medico-legală, efectuată după eliberarea victimelor în 2015 a stabilit numeroase traumatisme fizice pe corpurile acestora, tot atunci au fost constatate consecințe psiho-emoționale, ca urmare a presiunilor la care au fost supuse în timpul detenției ilegale. Suplimentar, cuplul de la Vertiujeni a fost nevoit să treacă și un curs de reabilitare în cadrul Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii ”Memoria”, care a eliberat și o expertiză în acest sens ce a fost luată ca probă în cadrul dosarului penal.

„Eu în viața mea nu am stat la spital, deloc dar de atunci am pierdut și vederea și si tensiune si picioarele mă dor uneori nici nu pot merge TAIE am fost la Memoria în chișinău ochelari mi-au dat medicamente am umblat un an de zile in toată săptămâna ne duceam ne dădea tratament, Costel a stat la spital.”

Pavel Cazacu, avocat în dosarul cuplului de la Vertiujeni

Avocatul în acest dosar, Pavel Cazacu, spune că „Acest dosar al lui Mamontov Constantin si Lisi Alionușca este unul din puținele sau unicul dosar din această anvergură care a ajuns in instanța de judecată și care iată deja există o condamnare in privința unui dintre persoanele implicate în faptele din anul 2015. A fost condamnat la 15 ani de detenție și a fost condamnat in temeiul art. 179  care stabilește violare de domiciliu art 164 care se referă la răpirea persoanei și in temeiul art 166 prim care se referă la tortură.

Deși în vara acestui an a fost pronunțat verdictul, procesul judiciar nu s-a încheiat, sentința nu este definitivă, dosarul aflându-se pe rolul Curții de Apel Bălți. Victimele sunt nevoite să se vadă periodic la ședințele de judecată cu agresorul lor. Întâlniri peste care femeia trece cu greu de fiecare dată. 

„Avem o sentință de condamnare ea nu este definitivă pentru că acum suntem la nivelul Curții de Apel sentința a fost contestată de către inculpat insă chiar si la această etapă astfel de dosare nu ajung la instanța judecătorească. Autoritățile constituționale prin acest dosar ne-au dovedit nouă și-au dovedit lor ne-au dovedit nouă că este posibil de contracarat aceste abuzuri. Ca persoanele responsabile să fie trase la răspundere in baza unui proces echitabil și cu respectarea tuturor garanțiilor,” spune avocatul.

Din nou în stânga Nistrului

Anula acesta până să fie închise frontierele Constantin a plecat prin frontiera moldo-ucraineană  la muncă în Rusia, la întoarcere, în ultima zi de vară, fost nevoit să traverseze din nou regiunea transnistreană pentru că doar așa putea să ajungă acasă ocolind restricțiile pandemice. Dar miliția tranitreană nu a uitat de cazul din 2015 și că un coleg de -al lor stă închis pentru 15 ani și l-au oprit pe bărbat.

„Esti în căutare iaca te reținem eu am spus dar pentru ce că nu sunt vinovat cu nimic m-au dus acolo am dormit o noapte si adus zi m-au dus la Camanca cu mașina și iar întrebări din 2015 cu iepurii istea si după asta m-au dus la judecată și mi-au dat drumul,” povestește bărbatul.

„Imi dă drumul și am mers așa vreo 30 de metri se apropie unul că o țigară sau, eu ii spun că nu am țigări după el mă întreba dacă sunt din Moldova ce caut acolo și m-au lat înapoi iar și iar m-o chemat acolo sus si za hulignasto za pianstvo cum băi dacă eu 30 de metri am mers reușești să bei să nici nu am reușit să fumez nu doar asta si iar la judecată m-au dus si acolo mi-au dat 9 zile. Au spus iaca lui acela iau dat 15 ani da tu ești la libertate într-un fel, vorbeau în rusă. Iaca o sa iti dau si tie 15 ani, mă speriau ei acolo.”

 După 9 zile în izolatorul ilegal din stânga Nistrului, Constantin a fost eliberat și a mers spre casă 9 ore continuu. Dar în față avea de traversat Nistrul. A avut noroc de un locuitor al statului de lângă râu, care l-a ajutat și i-a oferit un colac gonflabil. 

Colacul care l-a adus pe Constantin acasă

„Iaca cu asta nu mai că era umflată am pus-o in gât si am dat din mâini pe malul ista. Așa rece era oleacă apa, de frică poți să fără cameră să înoți 

Crearea unui astfel de precedent în care unul din colaboratorii miliției ilegale din regiune să fie condamnat nu a fost deloc pe placul Tiraspolului, astfel ei așteptau un moment de răzbunare și au hotărât să o facă așa cum știu ei mai bine: răpind din nou, doar că de data aceasta un polițist. Andrei Amarfii, cel care a mers după Constantin și Alionușca în 2015 ca să îi aducă acasă a simțit pe propria piele fărădelegile regimului.

Pavel Voicu, ministrul Afacerilor Interne a declarat la acest caz că reținerea lui Amarfi este ca o consecință că a fost reținută persoana care a răpit un cuplu din satul Vertiujeni. Au fost reținți celelalte 3 persoane precum că au colaborat cu instituțiile Ministerului de Interne sau cu structurile organelor de forță.  Noi pe fiecare caz pornim dosare penale cei care se fac vinovați sunt anunțate în căutare în cazul polițistului Amarfi sunt identificați autorii acestei răpiri la moment sunt întreprinse toate măsurile ca să fie predați justiției. 

 

Pavel Cazacu: În acest dosar se recunoaște și se confirmă abuzurile pretinsei miliții din regiunea transnistreană se confirmă raidurile pe care ei le fac ocazional. Atâta timp cât cei de la Tiraspol consideră că au impunitate atâta timp cât ei consideră că pentru abuzurile lor nu vor fi luate măsuri ei vor continua. Uneori noi încercăm să găsim soluții pentru persoane care se află aici pe malul drept dar la fel de important este să găsim soluții pentru cei care se află singuri în fața regimului de la Tiraspol pe malul stâng pentru că acolo este mult mai greu să ai ajutorul autorităților constituționale. Referitor la cazul polițistului este cumva mai complicat pentru că el locuiește în stânga Nistrului si aici vorbeam despre măsurile sporite pentru locuitorii din stânga Nistrului …acest lucru. Pentru că în momentul in care ei ajung in detenția celor de la Tiraspol este foarte complicat de îi ajutat și vorbim aici la toate nivelurile posibile începând de la asistența juridică care o pot avea dar cu regret nu o au eficientă până la pretinsele instanțe de judecată care nu pot fi numite instanțe in conformitate cu standardele curții europene. 

În perioada celor 29 de ani de separatism în stânga Nistrului, fenomenul răpirilor a fost mereu prezent, cu o liniște în 2019 ce a urmat un nou val în 2020   declanșat de prima condamnare a unui milițian transnistrean. Este un pas înainte pentru polițiștii de pe malul drept, care a aprins speranța că fărădelegile vor fi pedepsite. Însă, nici sentința de condamnare  nu le-a scos din amintiri și frica celor care au trecut prin răpire.

-Dar unde să mă duc? Când vin la Nistru încep a plinge mereu imi aduc aminte…

Câți ani au trecut și tot nu pot să uit, nu pot!

 



AUTOR: IRINA TABARANU
IMAGINE: VITALIE PALADE
PRODUCĂTOR: VITALIE GUȚU

Acest produs a fost realizat de A.O. Academia de Creație și Inovații Mediatice în cadrul proiectului „Zona de Securitate, în alertă 24/24”, finanțat de Uniunea Europeană și Fundația Konrad Adenauer, prin intermediul programului de granturi „Dezvoltarea societății civile la nivel local în Republica Moldova”. Conținutul său este responsabilitatea exclusivă a echipei zonadesecuritate.md și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Uniunii Europene.

logo jos ue kas