
DEX-ul Zonei de Securitate. Ce este GOTR – Grupul Operativ de Trupe Ruse din Republica Moldova
Războiului din 1992 a lăsat în urmă un conflict înghețat pe Teritoriul Republicii Moldova și a declanșat în consecință un proces de reglementare a acestuia, care a împlinit deja 30 de ani. După trei decenii ne-am fi așteptat ca termenii ce țin de regiunea transnistreană să fie bine cunoscuți de întreaga societate. Totuși experiența noastră, de când am lansat portalul Zona de Securitate ne demonstrează exact opusul. De aceea lansăm o nouă rubrică: Dex- Zonei de Securitate în care vom explica mai mulți termeni, evenimente și documente ce ține de regiune transnistreană.
Primul subiect este Grupul Operativ de Trupe Ruse din Republica Moldova – trupele ruse de ocupație, mai exact GOTR sau ОГРВ cum ați auzit în rusă, trupe diferite de cele pacificatoare.
Grupul Operativ este de fapt fosta Armată a 14 a Uniunii Sovietice, uniune din care am făcut parte și noi până în 1991 – când ne-am declara independența. Armata -14 însă continua să rămână pe teritoriul moldovenesc, pentru a înțelege de ce, trebuie să ne întoarcem în timp și să înțelege interesul lor pentru această zonă. Punctul acesta de dislocare era considerat în perioada sovietică de o importanță globală, iar mai apoi după destrămarea URSS Moldova era privită de ruși drept cheia spre balcani, iar odată cu anexarea Crimeii, în 2014, teritoriul Moldovei erau deja privit ca o cale spre controlul absolut al Mării Negre, dar să revenim la 1991.
La data întemeierii actualului stat Republica Moldova Trupele militare ruse erau în număr de 30 de miii. Destrămarea uniunii sovietice trebuia să provoace transferarea patrimoniul sovietic, inclusiv cel militar, în contul țării pe teritoriul căreia se afla, evident în cazul Republicii Moldova acest lucru nu s-a întâmplat, dar am încercat. Pe 14 noiembrie 1991 patrimoniul trupelor militare sovietice a fost declarat proprietatea republicii, iar la 18 martie 1992, când Moldova deja lupta armat în stânga Nistrului, a fost emis decretului președintelui de atunci Mircea Snegur ce prevedea că în scopul constituirii bazei pentru viitoarele forțe armate ale țării acest patrimoniu să fie transferat armatei naționale. Acest decret a stârnit nemulțumire la Kremlin lucru ce a sporti susținerea formațiunilor separatiste ce luptau împotriva forțelor constituționale, iar în consecință a pus o presiune și mai mare pe Moldova care a a fost nevoită să semneze un acord prin care o parte din trupele ex-sovietice să fie transferate în trupele CSI, unități ce urmau să fie retrase până la 1 ianuarie 1993. Acestea însă au avut acest statut doar câteva de zile, deoarece pe 1 aprilie 1992 Boris Elțin președintele rus de atunci, ignorând decretele emise anterior a trecut trupele din jurisdicția CSI în cea a Federației Ruse.
A fost de nenumărate ori demonstrat că Armata 14 a fost cea care s-a implicat în conflictul din 1992 pe care încearcă să îl medieze, deși Rusia nu a recunoscut la nivel oficial niciodată implicarea armată în Moldova, Generalul Alexandr Lebedev, șeful armatei a 14 în timpul conflictului a raportat pierderi către conducerea rusă, spunând că ar fi fost vorba de 7 morți și 48 de răniți, iar pierderile materiale ar fi constituit 65,8 milioane de ruble. Cunoaștem că războiul moldo-rus sa încheiat cu o convenție de încetare a focului, semnată pe 21 iulie 1992 de către Moldova și Federația Rusă, fapt ce ia conferit caracterul de act interstatal și fără vreo mențiune expresă a regimului secesionist de la Tiraspol. Interesant este că la 3 ani de la semnarea actului de încetare a focului, Federația Rusă a decis să reorganizeze armata a 14 și a transformat-o în ceea ce știm noi azi că e Grupul Operativ al Forțelor Ruse.
La 1 iulie 1995, grupul operativ cuprindea 52 de formațiuni, unități și instituții militare.
Schimbarea denumirii nu a scutit-o pe partea rusă de obligațiile pe care le avea Armata a 14, acestea au fost transferate de o potrivă așa acum prevedea acordul din 92, mai exact punctul 4, În care este stipulat că acestea nu se vor implica și vor avea o poziție neutră față de părți până la retragerea completă. Fapt e ce nu s-a întâmplat. .
De la independență până în prezent au existat mai multe termene de retragere a acestora. Primul a fost când au fost declarate trupe CSI- 1993, următorul s-a stabilit la Istanbul în 1999 și se spunea în decizia privind adoptare Tratatului CFE, că acestea trebuiau retrase până la sfârșitul anului 2002, cert este că doar o parte foarte limitată din armament a fost totuși retrasă până în acest termen. Nu însă și personalul.
Ulterior la Consiliul Ministerial OSCE din Porto, 2002 a fost adoptată o nouă decizie ce a extins termenul până la 31 decembrie 2003 cu o nouă găselniță, că vor exista condiții necesare, fără să fie specificate care, măcar și meteo.
Paradoxul e că aproape de această dată Moscova a invocat că autoritățile separatiste blochează procesul de retragere a trupelor pe motiv că Rusia întârzie să anuleze 100 de milioane de dolari din datoria RMN așa că Moscova nu și-a mai retras trupele nici în următorii ani. Încercările de legitimizare a acestora totuși nu au fost lăsate baltă de Kremlin, promovând pe larg renumitul Memorandum Kozak ce presupune legalizarea prezenței a circa 2000 de ostași ruși drept, atenție – „trupe pacificatoare de stabilizare” cu termen de până în 2020. Cu doi ani în urmă, cum credeți am fi asistat la retragerea trupelor ruse în 2020, scrieți în comentarii!
În prezent Grupul Operativ numără un efectiv de până la 1700 de militari cu pașapoarte rusești, ruși ar fi greu să le spunem deoarece din 2014 după anexarea Crimeei Ucraina nu a mai permis conducerii GOTR să facă rotația militarilor, așa că au fost nevoiți să înroleze transnistreni cu cetățenie rusă. Funcțiile de conducere a contingentul sunt ocupate totuși de ofițeri ruși pe deplin. De fapt, armata rusă de ocupație a devenit în toată această perioadă un tot întreg cu structurile paramilitare create de regim. Fac activități comune atât militare câte de recreere și educație, se împart cu paramilitarii transnistreni în privința armamentului și a echipamentului militar ce se află din plin la Cobasna, depozit despre care vă voi povesti într-un alt video.Familiile militarilor ruși rămași prizonieri în regiune din motiv că nu au în Moldova nici un statut legal și astfel nu o pot părăsi, trăiesc în orășelul militar din Tiraspol, copii lor merg la școlile de acolo, soțiile acestora fac parte din viața socială și economică a pretinsei republici.
Mai nou, una din activitățile acestora e propaganda militară printre copii, aceștia promovează recrutarea minorilor în organizația militară iunaia Armia.
În 2014 rușii au reușit să aducă un nou comandant al grupului – colonelul Dmitrii Zelenkov, care contrar principiului de neutralitate, după care trebuie să se conducă acesta, participă la comemorarea ostașilor căzuți în lupta împotriva Republicii Moldova, după cum am menționat mai sus – antrenează paramilitarii din regiune, participă organizatoric și fizic la parade atât la cele în cinstea zilei de 9 mai cât și la cele desfășurate în ziua în care pretinsă republică își sărbătorește autoproclamarea. Cel mai recent gest din această categorie a fost anul trecut, la ceremonia de inaugurare a liderului separatist Vadim Krasnoselski, pe lângă Zelenov la eveniment a fost și șeful contingentului rus al Misiunii de Pacificare, dar și ambasadorul Federației Ruse în Moldova. Asta ne face să constatăm că ei sunt parte a tot ce înseamnă regimul separatist și îl susțin militar.
Fizic aceștia sunt prezenți în două puncte, la Tiraspol unde le este baza militară și la Cobasna unde păzesc depozitele de armament. GOTR ar mai păzi neoficial și alte puncte strategice din regiune, cum ar fi aerodromul și complexul de transmițătoare radio Miak. Din punct de vedere logistic aceștia nu au putut să mai aducă nimic după 2014, nici piese de schimb pentru mașinile blindate din dotare, nici măcar uniforme pentru personal. La capitolul haine s-au reorientat și le coasă pe loc, astfel aceste trupe au trecut practic printr-o transnistrizare forțată.
Deci, cam asta reprezintă Grupul Operativ al Trupelor Ruse de ocupație din regiunea transnistreană și premise că acestea vor pleca în viitorul apropiat nu sunt, însă Moldova continuă să ceară retragerea acestora pe toate platformele internaționale. Și cel mai important, când veți citi știri din presa prorusa sau controlată de Federația Rusă că Moldova cerere retragerea pacificatorilor, să știți că sunteți manipulați. Sunt două continente diferite, Moldova cere retragerea GOTR, da, sunt probele și întrebări la Misiunea de pacificare, dar nu pot fi puse la un loc. Despre această misiune de pacificare vom vorbi în următorul video din rubrică DEX-ul Zonei de Securitate, până atunci vă dau un mic detaliu, pacificatorii au venit la sfârșitul lunii iulie a anului 1992, cu avionul, Armata 14, adică GOTR-ul de azi era atunci pe teritoriul Moldovei și își declara pierderile de după război.
*Abonează-te la canalul nostru de Youtube, apreciază pagina de Facebook, iar dacă ai posibilitatea să ne susții financiar, te așteptăm pe Patreon.
SURSE:
Trupele ruse de ocupație în Republica Moldova. Culegere de documente și materiale (vol. I și II) – Mihai Gribincea
Trupele ruse în Republica Moldova – Gherman Marian, Ţurcan Ion