DEX: Sistemul bancar de la Tiraspol: cum „băncile” locale fac transferuri către cele de la Chișinău. Ce rol are BNM
Misterul secesiunii regiunii transnistrene a fost dintotdeauna despre bani, contrabandă, scheme și monopoluri. Mulți se întreabă cum reușește un regim separatist să rămână la suprafață din punct de vedere financiar mai bine de trei decenii? Cum reușește acest regim să mențină în viață o monedă nerecunoscută de niciun sistem de plăți din lume și pe ce căi izbutește oligarhul Gușan să scoată în afara regiunii miliardele stoarse din existența acestui conflict înghețat? Desigur că ne-am pus și noi aceste întrebări. Lucrând la investigația despre banii rusești promiși de condamnatul Șor pentru Găgăuzia, care trec și prin regiunea transnistreană, am descoperit că structurile financiare de la Tiraspol sunt mult mai abile decât ne imaginăm. Știm că acest subiect reprezintă interes pentru voi, cei care ne urmăriți și susțineți. Elucidarea mecanismelor care permit funcționarea așa-numitului „sistem bancar” creat de regimul separatist a fost o misiune la fel de complexă precum căutarea informațiilor despre depozitul de armament la Cobansa sau despre trupele ruse din regiune, despre care deja am vorbit aici și aici.
Regimul separatist de la Tiraspol are o pretinsă „bancă republicană”, creată pentru a mima funcțiile unei bănci naționale precum este BNM pe malul drept al Nistrului. Pe lângă acea „bancă republicană” funcționează în prezent trei structuri care se pretind a fi „bănci”.
„Sberbank” “Agroprombank” și “Eximbank”
Cea mai mare dintre ele este „Agroprombank” și aparține oligarhului local Victor Gușan, propietarul holdingul „Sheriff”, care a monopolizat tot ce înseamnă economie, telecomunicații, energie, sport și agricultura de performanță. Pe scurt, tot ce aduce venit semnificativ în regiune îi aparține lui și trece prin banca sa, care, de fapt, este un fel de „contabilitate a lui Gușan”.
Pachetele majoritare ale celorlalte două bănci aparțin pretinsului guvern transnistrean și unor persoane influente din Rusia. Alte date despre capital și acționari nu sunt cunoscute, deoarece despre transparență în regiunea transnistreană nu se poate vorbi, mai ales când este vorba de bani.
Ca să înțelegeți cât spațiu decizional are „banca republicană” de la Tiraspol și cât control exercită aceasta asupra sistemul financiar de peste Nistru este suficient să ne amintim de o știre de la finele anului 2011 despre caznaua enclavei separatiste din care au dispărut aproape toate rezervele valutare. Hoția a ieșit la iveală atunci când, chipurile, s-a schimbat puterea – mai exact când Evgheni Şevciuk a devenit „noul lider transnistrean”.
Şevciuk susţinea atunci că în conturile enclavei separatiste ar fi rămas 49 de mii de dolari și că 90% din rezerva valutară transnistreană au fost transferate pe alte conturi, desigur necunoscute.
De rezervele valutare era responsabilă „banca republicană”. Presa rusă scria atunci că autoritățile din Federația Rusă au inițiat o anchetă, deoarece o mare parte din acele rezerve s-ar fi format din ajutoarele trimise la Tiraspol pe linia Kremlinului.
Se știe că Rusia alimentează și întreține regimul separatist din stânga Nistrului. Pe lângă faptul că pompează gaz pe datorie, știind ca nu-și va recupera niciodată banii, Moscova trimite constant bani și pentru diferite plăți sociale. Dacă am scoate gazul din ecuație, discuțiile despre așa-numita „Transnistria” nu ar mai avea rost și am asista la un proces grăbit de reintegrare ca urmare colapsului economic. Kremlinul este conștient de acest scenariu, așa că încearcă, deja de mulți ani, să fortifice regimul separatist și pe segmentul bancar.
Până la invazia rusă asupra Ucrainei, așa-numitele bănci transnistrene erau conectate la toate sisteme de plăți internaționale cu care interacționa Rusia. Kremlinul îi oferise regiunii transnistrene acces pe ușa din spate la sistemul său bancar.
Rusia avea nevoie să transfere pensii sau salarii ofițerilor ruși din stânga Nistrului și o făcea prin transfer.
De fapt, atunci când este vorba de tranzacții internaționale, băncile de la Tiraspol funcționează ca niște filiale de bănci rusești. Cand sunt efectuate tranzacții între persoane fizice și juridice, aceste tranzacții apar în sistemul internațional de plăți ca tranzacții efectuate de bănci rusești. Până la invazia rusă din 2022 aveau acces chiar și la sistemul SWIFT. După invazie, mecanismul s-a complicat, fiind aplicat un mecanism alternativ rusesc denumit „TKB Business”.
Așa-numitul sistem financiar-bancar al regiunii transnistrene este mult mai complex decât am presupus până a investiga cum funcționează. Percepția generală era că ieșirea lor „în lumea mare” se face prin Rusia. Dar totul se întâmplă nu fără implicațiile Chișinăului. Și aici vorbim de o hotărâre a Parlamentului nr 435 din 1996 și de bunăvoința fostului guvern Greceanîi din 2008. Evident, și de lipsa de viziune a tuturor guvernelor de până acum, care nu au îndrăznit să facă ordine în sectorul financiar-bancar care funcționează pe cele două maluri ale Nistrului.
Mai exact, pe vremea cand președinte al Parlamentului era Petru Lucinschi, s-a decis ca la Banca Națională a Moldovei să fie deschis un cont corespondent temporar în lei moldovenești al Centrului de casă și decontări din Tiraspol.
Lege Cont Bancar Tiraspol by Zona de Securitate
Acest cont a fost deschis de BNM până la stabilirea unui statut pentru regiunea transnistreană. Statut nu este, prin urmare contul corespondent funcționează și în prezent. Scopul instituirii acelui cont era asigurarea raporturilor economice existente între toți agenții economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova în măsură egală, pe ambele maluri ale Nistrului. Un scop justificat la prima vedere.
Astfel, persoanele juridice din stânga Nistrului pot efectua transferuri în monedă națională prin intermediul acelui Centru de casă și decontări din Tiraspol. Tranzacțiile în valută nu sunt permise. Rețineți acest detaliu, pentru că vom mai reveni la el. Antreprenorii din regiune mai au o opțiune – să se înregistreze la Agenția Servicii Publice și, astfel, să-și poată deschide conturi în toate băncile din Moldova în lei sau valută, ADICĂ ÎN REGIM NORMAL LA FEL CA TOȚI AGENȚII ECONOMICI care activează legal în Moldova.
Legea despre care vorbim, din 1996, avea inițial trei articole și statua existența unei filiale a BNM în stânga Nistrului prin intermediul căreia să fie recepționate solicitările pentru tranzacții de la companii și de la persoanele fizice. Așa a fost până în 2008, când Parlamentul de atunci, cu acordul Guvernului condus de Zinaida Greceanîi, a scos din lege necesitatea extensiei unei filiale. S-a argumentat prin faptul că dezvoltarea tehnologiilor Informaționale avansate permiteau efectuarea plăților fără o filială dedicată, dar legiuitorul nu a descris cum anume vor fi efectuate tranzacțiile și cine va elibera ordinul de plată – procedeu lăsat, probabil, la discreția BNM și a structurilor financiare transnistrene.
anexa Hotărârea Parlamentul… by Zona de Securitate
Mecanismul s-a rostogolit până în 2024 când, din întâmplare, după anunțul bașcanei Găgăuziei despre transferul resurselor financiare din Rusia către pensionarii găgăuzi, am aflat că ordinele de plată sunt eliberate chiar de către așa-zisele bănci transnistrene. Mai multe puteți vedea în investigația de aici. Adică, nu recunoaștem și nu licențiem băncile separatiste, dar, la modul practic, ele pot efectua tranzacții.
Astfel, așa-numitele bănci din regiunea transnistreană au acces la sistemul bancar al Republicii Moldova și fac transferurii la cardurile băncilor licențiate la Chișunău. BNM nu recunoaște această realitate în mod direct. După ce am demonstrat că, la modul practic, mecanismul funcționează, colega noastră Anghelina Chirciu a mai expediat o listă de întrebări la BNM, pentru a clarifica lucrurile. În răspunsul său, BNM ne asigură că așa-numitele bănci din regiunea transnistreană nu sunt autorizate conform legislației Republicii Moldova și nu dețin licența Băncii Naționale. Respectiv, acestea nu pot, din nume propriu, efectua tranzacții prin contul Centrului de casă și decontări din Tiraspol deschis în Sistemul automatizat de plăți interne SAPI.
Sintagma „din nume propriu” din răspunsul BNM ascunde de fapt adevărul. Adevărat, la destinatar transferul nu ajunge cu numele pretinsei bănci transnistrene. Clientul vede doar că banca i-a făcut un transfer – transfer efectuat, de facto, de structura financiară transnistreană. Ceea ce contează este că transferurile sunt posibile.
BNM ne-a asigurat că monitorizează constant fluxurile financiare prin intermediul SAPI, inclusiv transferurile de fonduri prin contul corespondent temporar în lei moldovenești al Centrului de casă și decontări din Tiraspol.
Până în 2014, locuitorii regiunii au avut acces, tot prin intermediul Rusiei, la serviciile VISA și MASTERCARD, iar după anexarea Crimeii accesarea celor două sisteme nu a mai fost posibilă în stânga Nistrului. Astfel, în regiunea transnistreană a fost creat un sistem local de plăți cu cardurile „Klever” și „Raduga”. La Tiraspol funcționează și controversatele carduri MIR. Conturile sunt deschise de băncile rusești, dar pot fi gestionate prin aplicațiile băncii deținute de Gușan (“Agroprombank”). Decomandată celelalte două bănci transnistrene („Sberbank” și “Eximbank”) nu deservesc cardurile MIR.
Nimeni nu a recunoscut așa-numita Transnistrie la nivel internațional. Totuși, operațiunile bancare din regiune se ramifică în multiple direcții – ca o pânză de păianjen și, după cum vedem, trec și prin CHIȘINĂU.
Nu putem să nu menționăm la acest subiect și despre „rubla transnistreană” și piața valutară locală. Din discuțiile cu locuitorii din regiunea transnistreană înțelegem că existența „monedei” proprii este pentru ei un indicator al „statalității”. Introducerea „rublei transnistrene” în 1994 a avut scopul de inocula faptul că suntem diferiți – că cei de pe malul drept al Nistrului au ca valută națională leul moldovenesc, iar cei de pe malul stâng – „rubla transnistreană”.
Piața valutară în regiunea transnistreană este mai sensibilă decât mercurul dintr-un termometru. Asta pentru că nu are niciun fundament, cum ar fi rezerve valutare stabile și pentru că acel curs valutar afișat este, de fapt, o invenție locală. O dovadă clară în acest sens este că, odată cu invazia rusă în Ucraina, în 2022, mai multe case de schimb valutar din regiunea transnistreană și-au sistat temporar activitatea. S-a întâmplat din trei motive:
1) din cauza căderii rublei rusești;
2) din cauza deficitului valutar de durată;
3) pentru a nu panica populația din cauza deprecierea rublei rusești
La ora actuală, cursul afișat de regimul separatist pentru o rublă locală este de 0,80 copeici pentru un leu moldovenesc. Ar reieși că „rublă transnistreană” este mai puternică decât moneda națională. Dar nu este decât un truc de imagine în care sunt impuși să creadă cei din regiunea transnistreană – un argument de a spune că rubla este superioară leului de pe malul drept al Nistrului și că, din moment ce au monedă proprie atât de puternică, chipurile întrunesc condițiile de a fi stat.
Cum este menținută „în viață” rubla transnistreană
Din 2016, pretinsa bancă centrală din stânga Nistrului nu mai publică datele privind rezervele valutare. De exemplu, rezervele valutare ale Moldovei depășesc 5 miliarde de dolari. În regiunea transnistreană aceste date sunt secrete. Și e interesant să vedem ce s-a întâmplat. Până a fi ascunsă, rezerva era de minus câteva sute de milioane de dolari. Potrivit expertului economic Veaceslav Ioniță, rezerva regiunii transnistrene ar putea fi negativă până în ziua de azi.
Rubla transnistreană este menținută artificial prin intervenții administrative. Agenții economici din stânga Nistrului sunt somați de regim să-și vândă veniturile lor valutare. Adică, dacă un antreprenor transnistrean a vândut marfă pe malul drept sau peste hotare, este obligat să-și vândă valuta și să cumpere hârtii/ruble locale. Dacă refuză, administratorii riscă dosare penale.
Menținerea cursul artificial se face, din 2016, cu ajutorul agenților economici care își vând valuta. Dar nu numai prin această metodă. Prin contractele semnate de stat pe linie energetică, toți lucrăm la menținerea artificială a rublei transnistrene. Valuta ajunge în regiune prin plata fiecărei facturi la energia electrică. Așa contribuim noi, cei de pe malul drept al Nistrului, la menținerea în viață a unei monede inexistente. Și chiar dacă războiul din Ucraina i-a făcut vulnerabili și dependenți economic de Chișinău, exponenții regimului separatist de la Tiraspol încearcă din răsputeri să obțină plata pentru electricitate din partea Chișinăului în altă monedă decât leul moldovenesc, care le stă ca un os în gât.
Vă amintiți, am vorbit mai devreme de existența unui cont de casă pentru încasări și decontări pus la dispoziție Tiraspolului. Pe lângă faptul că structurile bancare gestionate de separatiști folosesc direct acel cont, regimul vrea mai mult – vrea să poată converti, prin intermediul lui, leii moldovenești în euro sau dolari.
O parte din aceste reportaje apocaliptice din noiembrie 2021, despre cum se îneacă regiunea în lei moldovenești, nu mai sunt disponibile. Putem doar presupune de ce. După apariția lor, noi, cei de la redacția „Zona de Securitate”, am început să adresăm întrebări și am aflat un detaliu demn de un dosar la PCCOCS.
Mai exact, am aflat că regiunea transnistreană nu tot timpul a fost atât de bogată în lei. Au fost perioade când, malul drept se răsplătea pentru energia furnizată de Centrala Dnestrovsk (Cuciurgan) CU DOLARI, NU CU LEI, chiar dacă era ilegal.
Fostul șef de la Reintegrare, Alexandru Flenchea, a confirmat în 2021 acest lucru și susținea că Guvernul și Banca Națională a Moldovei au început a face ordine în tranzacțiile companiilor din stânga Nistrului în 2019, atunci când prim-ministru a devenit Maia Sandu.
Culmea, dolarii achitați pentru energie nici măcar nu rămâneau toți în regiunea transnistreană, ci erau scoși ilegal din țară prin băncile rusești datorită accesului direct prin sistemul bancar de la Moscova spre regiune și invers.
Tranzacțiile pentru energie către regimul separatist se ridică la miliarde de dolari – mult mai mult decât proverbialul miliard furat în 2014.
Astfel anterior, autoritățile constituționale, contrar legii asigurau cu valută regimul separatist.
Din punct de vedere legal, astfel de tranzacții sunt penale după 2008, deoarece potrivit Legii nr. 62 privind reglementarea valutară, transferurile în interiorul țării se efectuează doar în monedă națională, adică în lei. Regiunea transnistreană, fiind parte componentă a Republicii Moldova, nu poate cumpăra și vinde în interiorul țării în altă monedă decât în lei moldovenești.
Ați auzit să intenteze procurorii dosare pe acest fapt? Mă tem că nu.
Teama că leul moldovenesc va fi impus malului stâng al Nistrului bagă regimul separatist în agonie. Abia în 2024, după introducerea taxelor vamale, oficialii de la Chișinău au vorbit deschis la Tiraspol despre această intenție. Mimica exponenților regimului a fost la fel de crispată ca și atunci când aud de obligativitatea achitării TVA și accizelor în bugetul național al Moldovei.
În jurul banilor din regiunea transnistreană mereu a fost mult mister presărat cu lipsă de transparență inclusiv din partea autorităților constituționale. Iar aceasta ne oferă și mai multe motive să privim totul cu suspiciune – așa cum am menționat recent în contextul banilor trimiși de Șor pensionarilor din Găgăuzia, care trec și prin regiunea transnistreană.