DEX: Formatul de negocieri „1+1”: Chișinău – Tiraspol

Negocierile privind soluționarea conflictului transnistrean nu au loc doar la nivelul formatului 5+2 despre care v-am vorbit în DEX-ul anterior. Acestea se desfășoară și pe intern, fără observatorii și mediatorii internaționali. Formatul local se numește 1+1 și este cea mai importantă platformă de dialog dintre maluri.

Formula obișnuită din ultimii ani e că se întâlnesc negociatorii șefi: adică viceprim-ministrul pentru reintegrare al Republicii Moldova și persoana care ocupă pretinsa funcție de ministru de externe din regiune.

NU a fost, însă, mereu aș. Au existat în trecut interacțiuni la nivel de lideri, conducerea Republicii Moldova, de regulă, şeful statului sau Prim-ministrul, pe de o parte, şi liderul transnistrean, de cealaltă parte.

Să nu uităm de întâlnire lui Snegur și Voronin cu Smirnov sau cele ale lui Vlad Filat, Chiril Gaburici și Iurie Leancă cu Evghenii Șevciuk și, desigur, cele mai scandaloase dintre Igor Dodon și actualul lider separatist Vadim Krasnoselski. La una dintre întâlniri Dodon l-a numit pe Krasnoselski, chiar președinte, iar la o altă vizită în regiune a depus și flori la monumentul cazacilor ce au luptat pentru separarea celor două maluri.

Cert este că nu există un document ce ar reglementa clar cine cu cine se poate întâlni în afară de negociatorul-șef, iar interacțiune între șeful statului sau al guvernului cu oricare exponent al regimului are loc din dorință proprie. Actuala conducere a Republicii Moldova a optat pentru legătura care să rămână la nivel de negociator, deși au existat mai multe intenții din partea Tiraspolului de a avea întâlniri de rang mai înalt.

Teme sensibile

Prin intermediul acestei platforme de dialog s-au decis majoritatea înțelegerilor dintre maluri. Cea mai complicată rămâne a fi pentru Chișinău situația școlilor cu predare în limba română, iar pentru malul stâng chestiunile economice. Să nu uităm nici de Decizia protocolară cu privire la principiile reluării transportului feroviar de mărfuri prin regiunea transnistreană, atunci când patrimoniul feroviar al Republicii Moldova a fost lăsat fără negocieri în mâineile regimului. Un material video la acest subiect găsiți pe Zona de Securitate.

Indiferent de cum s-ar schimba culoarea politică a Guvernării, temele de discuție sunt în linii mari aceleași. Chişinăul insistă pe normalizarea activităţii şcolilor românești, încetarea presiunilor şi provocărilor asupra tuturor subdiviziunilor teritoriale ale instituțiilor moldovenești, cum ar fi poliție, penitenciare sau a secției de pașapoarte, asigurarea liberei circulaţii între maluri, încetarea acţiunilor unilaterale în Zona de Securitate, a practicii de a intimida apărătorii drepturilor omului sau a jurnaliștilor, deblocarea accesului fermierilor la terenurile aflate după traseul Tiraspol-Camenca.

După cum vă puteți da seama din situația actuală aceste bube se discută și în prezent, iar situația rămâne la fel. Schimbări se atestă în problema autovehiculelor din regiunea transnistreană. Oferirea numerelor neutre este foarte lentă, actualmente. Motivul e ca și în alte cazuri în care unele procese începute bat pasul pe loc la un moment dat. Tiraspolul invocă noi condiționalități, fapt ce duce la suspendarea sau amânarea anumitor procese. E important să menționăm ce agendă promovează Tiraspolul la ședințele 1+1.

Unul dintre ele, este subiectul telecomunicațiilor ce ar putea fi ușor rezolvat, dacă Tiraspolul s-ar conforma legislației naționale.

O altă temă de dispută e cea a cauzelor penale ce necesită a fi depolitizată și decondiționată, ori, aceasta persistă ani în șir, fiind deschise multiple dosare atât la Chişinău, cât şi la Tiraspol. Diferența e că organele de drept constituționale le inițiază în baza adresărilor concrete ale cetăţenilor, drepturile cărora au fost lezate, pe când în stânga Nistrului dosarele din această categorie sunt motivate politic și chiar puse drept obiect de negociere.

Toate aceste subiecte până a ajunge la întâlnirile 1+1 mai sunt discutate și pregătite de 12 grupuri de lucru sectoriale.

Munca în aceste grupuri presupune interacțiunea experților de pe ambele maluri. La Chișinău, grupurile de lucru menționate au fost instituite prin Hotărârea Guvernului nr.1178 din 2007. Lista grupurilor o puteți vedea mai jos.

1. GL pentru economie, comerţ şi activitate comercială externă
2. GL pentru agricultură şi ocrotirea mediului
3. GL pentru educaţie
4. GL pentru transportul auto şi dezvoltarea infrastructurii
drumurilor
5. GL pentru telecomunicaţii şi servicii poştale
6. GL pentru actele de stare civilă şi documentarea populaţiei
7. GL pentru drepturile omului
8. GL pentru demilitarizare și întărirea securității
9. GL pentru combaterea criminalității și situații excepționale
10. GL pe probleme vamale
11. GL pentru probleme sociale şi ajutor umanitar
12. GL pentru ocrotirea sănătăţii
13. Subgrup de lucru în domeniul veterinar și fitosanitar

Ce este esențial de reținut despre aceste grupuri e că fiecare are un coordonator delegat de la unul din ministerele de profil, ca de exemplu grupul pentru economie are un coordonator de la Ministerul Economiei, iar cel pe educație are un responsabil de la Ministerul Educației. De obicei, experții sunt persoanele ce ocupă funcția de secretar de stat. Pe lângă reprezentanții ministerelor, activitatea grupurilor este coordonată de către angajații Biroului Politici de Reintegrare, care la fel sunt repartizați pe domenii.

Potrivit acestei scheme, fiecare minister are un om delegat ce ar trebuie să cunoască ce se întâmplă pe domeniul său și în stânga Nistrului, în practică însă, nu e chiar așa.

De multe ori aceste persoane sunt foarte des schimbate reieșind din situația politică de la Chișinău și sunt unele grupuri care se întrunesc de maximum două ori pe an.

Cele mai frecvente convocări se fac pe domeniile cele mai problematice: economie, educație și transporturi.

Un blocaj permanent se constată în activitatea GL din domeniul combaterii criminalității și a celor pentru actele de stare civilă din cauza statutului incert al regiunii. Probele ce derivă de fapt din lipsa unei reglementări finale a diferendului, neaprobării statutului juridic special al regiunii transnistrene, inaccesibilității regiunii pentru reprezentanții autorităților publice moldovenești, imposibilității monitorizării situații regionale prin prisma cerințelor tratatelor internaționale.

Securitatea – tabu

Dacă ați parcurs lista de grupuri ați văzut că este și unul pentru demilitarizare și întărirea securității în competența căruia se află probleme sensibile și extrem de necesare, cum ar fi, aprobarea unei scheme tehnice de retragere de pe teritoriul țării a echipamentelor și trupelor militare străine fără statut juridic determinat.

Despre activitatea anterioară și pe viitor a grupurilor vă puteți informa de pe site-ul Guvernului la secțiunea viceprim-ministrul pentru reintegrare. În loc de concluzie avem o întrebare retorică, la care nu știu dacă vom primi un răspuns. De ce persoanele care se dau drept reprezentanți ai regiunii sunt acceptate drept negociatori șefi? În stânga Nistrului nu au avut loc alegeri legale. Cei care conduc sau mai bine zis mențin în captivitate oamenii din regiune sunt acceptați drept negociatori nu doar în acest format, după cum bine știți și în formatul 5+2, ci și în discuțiile cu partenerii internaționali: DE CE? Oare s-au gândit vreodată conducerile anterioare și cele din în prezent? Dacă voi aveți un răspuns la aceste întrebări, îl puteți lăsa în comentarii.

DEX-urile noastre anterioare le găsiți pe Zona de Securitate. Între timp te poți abona la canalul nostru de Youtube pentru a vedea primul următorul video, iar dacă ai posibilitatea să ne susții financiar, te așteptăm pe Patreon și Pay Pal pentru noi contează foarte mult.