DEX. Formațiunile paramilitare din stânga Nistrului – „Armata” transnistreană – VIDEO
Articolul 282, Codul Penal al Republicii Moldova: Organizarea sau conducerea unei formaţiuni paramilitare neprevăzute de legislaţie, precum şi participarea la o astfel de formaţiune, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani. Aceeași faptă săvârșită din motive de prejudecată se pedepsește cu închisoare de la 6 la 9 ani.
Este o reamintire pentru Procuratură – organ al puterii de stat care exercită supravegherea respectării legilor. Pentru că avem o situație în care există o lege ce interzice existența unor formațiuni paramilitare, avem organe care ar investiga nerespectarea legii, dar în continuare există formațiuni paramilitare. Mai exact, tot ce reprezintă așa-zisa armată transnistreană este o formațiune paramilitară din perspectiva legislației Republicii Moldova. Mai jos, dar și în versiunea video, am relatat despre crearea și existența timp de 31 de ani a acestei formațiuni, ce are drept scop protejarea separatismului pe teritoriul Republicii Moldova.
Un tot întreg
Există opinii care consideră că aceste formațiuni din stânga Nistrului trebuie incluse în categoria trupelor ruse dislocate pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece au fost create, instruite, înzestrate cu echipament și tehnică de către Rusia, iar în ultimii ani ei acționează ca un tot întreg.
Forțele armate regulate ale pretinsei RMN au început să fie create în a doua jumătate a anului 1989. Însă autoritățile separatiste și-au intensificat activitatea în vederea constituirii acestora după adoptarea de către Parlamentul de la Chișinău a Declarației de Independență a Republicii Moldova și emiterea, la puțin timp după aceea, la 3 septembrie 1991, a decretului președintelui Mircea Snegur „Cu privire la retragerea trupelor Armatei Sovietice de pe teritoriul Republicii Moldova”.
Drept răspuns la acest decret, Sovietul Suprem al autoproclamatei republici „RSSNM” a adoptat un șir de hotărâri ce a fortificat forțele militare existente pe acel teritoriu și a inclus comisariatele militare ale Uniunii Sovietice cu toată averea și echipamentele din dotare în noua formațiune, iar pe baza comisariatului militar orășenesc Tiraspol s-a decis crearea comisariatului militar republican al RSSNM. Așa s-a făcut RSSNM de atunci și rmn de acum cu o armată.
Formațiunile paramilitare din stânga Nistrului includ unități și formațiuni care fac parte din componența pretinselor ministere ale apărării, afacerilor interne și securitätii naționale ale „RMN”, precum și din Miliția Populară și Oastea Căzăcească.
În caz de pericol militar, numărul total al persoanelor chemate sub arme în aceste structuri ajunge până la 15.000. Formațiunile căzăcești și cele din componența ministerului securității naționale, pe timp de război trec în subordinea ministerului apărării al pretinsei „RMN”.
Baza forțelor armate transnistrene o constituie patru brigăzi de infanterie motorizată, un batalion independent de tancuri și două batalioane cu destinație specială: „Delta” și „Dnestr”.
Date venite nu din regiune despre despre gradul de militarizare atins de pretinsă republică cu susținerea Rusiei sunt prezentate în așa-numitul Pachet „Măsuri de consolidare a încrederii și securității în Republica Moldova” prezentat Chișinăului și Tiraspolului în 2005 de către Misiunea OSCE în Republica Moldova. Documentul a fost întocmit de către consultantul militar al Misiunii OSCE, generalul Aussedat. În 2005, potrivit acestui pachet, regiunea avea personal în uniformă în număr de 12.500.
Cât ține de tehnică militară aceștia aveau 18 tancuri; vehicule blindate de luptă în număr de 107; 6 helicoptere, iar piese de artilerie în număr de 73. Acest fapt relevă că regiune are armament greu în cantități mult mai mari ca Armata Republicii Moldova care nu are tancuri și are un număr mult mai mic de sisteme de artilerie. Desigur în ultimul an armata Republicii Moldova încearcă să-și capaciteze forțele, dar așa cum nu a avut tancuri ele nu au apărut, la fel elicoptere noi nu au fost cumpărate.
Este desigur pusă la îndoială starea aparatelor de zbor din stânga Nistrului care nu au mai fost ridicate de la sol de ani buni. Nu putem să nu menționăm la acest capitol despre depozitul de muniții din care aceste structuri paramilitare se aprovizionează zilnic pentru activitățile lor de rutină, și într-o situație de conflict cantitatea enormă de muniții de la Cobasna poate fi folosită atât împotriva forțelor moldovenești, cât și cele ucrainene. Acestea fac activități și exerciții militare în comun, iar în timpul lor inamicul potențial creat pentru a fi cucerit sau de care se apără nu este greu să ne dăm seama cine e considerat.
Atât Federația Rusă, cât și actorii locali au fost de la bun început conștienți de faptul că pentru consolidarea „RMN” și pentru obținerea cât mai multor cedări din partea Chișinăului o importanță deosebită o are factorul militar. Formațiunile date sunt educate în spirit agresiv față de Republica Moldova, desfășoară frecvent aplicații militare ce ar reconstitui bătălia de la Iași sau ar prezenta agresiunea română. Deseori aceste aplicații se desfășoară pe poligoanele militare ale GOTR.
Cele mai provocatoare astfel de aplicații au fost în 2014- 2018 când forțele paramilitare transnistrene împreună cu GOTR s-au antrenat să forțeze râului Nistru. În ultimii 10 ani au fost înregistrate circa o mie de activități cu caracter militar desfășurate de trupele transnistrene în comun sau sub comanda militarilor GOTR.
Pe lângă depozitul de la Cobasna, la dispoziția separatiștilor a fost pus și o parte din fondul locativ și de cazarmă al trupelor ruse, iar pe aerodromul din Tiraspol ce se află sub conducerea militarilor ruși a fost și este dislocată aviația transnistreană.
În anii 90 Armata „RMN” își completa patrimoniul militar și prin producerea unor tipuri de armament la uzinele locale. Acest fapt este relevat și în decizia CEDO în cazul lui Ilie Ilașcu.
La Uzina Metalurgică din Râbnita se produceau aruncătoare de mine cu calibrul 120 de mm, iar la uzina „Prior” și cea mecanică din Bender („BMZ”) aruncătoare de grenade „RPG-7″ și pistoale-mitralieră cu un calibru de 9 mm. La uzina mecanică din Bender din anul 1995 s-au mai produs sisteme de artilerie „Grad”, aruncätoare de mine antitanc „,SPG-9″ și pistoale „Makarov” cu amortizor cu calibrul de 5,45 mm. Mihai Gribincea în culegerea sa de documente și materiale despre Trupele de ocupație din Moldova menționează că liderii de la Tiraspol nu făceau un secret din faptul cà în Transnistria se produce ilegal armament. Aleksandr Caraman, pretins vicepreședinte al regiunii, în cadrul unei întâlniri cu o delegație a Consiliului Europei a declarat că producția de armament în Transnistria a început încă în timpul conflictului armat.
Tineri maltratați
Corupția și starea lucrurilor pe interiorul armatei a dus în toți acești ani la maltratarea tinerilor înrolați. Condițiile și viața tinerilor în această armată au fost de nenumărate ori deplânse de aceștia, fiind documentate sute de cazuri în care recruții au fugit din unitățile paramilitare transnistrene. În spațiul public au apărut informații când tinerii își pierdeau viața. Unul din ei este Anatol Mospan, ucis cu cruzime într-o unitate militară din Tiraspol. Oficial, administrația de la Tiraspol a spus că acesta a murit ca urmare a insuficienței cardiace. Totuși, când părinții au deschis sicriul, au văzut că efectiv fiul lor avea fața desfigurată.
Anatol Mospan
Eugen Colobîşco
Ivan Speian
Alexandru Stomatii
Un alt caz se referă la Eugen Colobîşco, cetățean ucrainean care a „dezertat” de două ori din „armata transnistreană” după ce s-a plâns în repetate rânduri părinților că este bătut şi umilit de superiori. În cele din urmă acesta a fost găsit cu semne de moarte violentă, înecat în râul Nistru. În același an, pe 18 iulie în urma rănirii cu arma de foc, a murit militarul în termen Ivan Speian.
În anul 2010 a fost omorât Alexandru Stomatii, dosarul căruia a fost expediat la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.
Cel mai recent și documentat caz îl reprezintă cel al lui Alexandr Rjavitin, care a reușit ,,să dezerteze” din structurile paramilitare din regiunea transnistreană, după ce a fost maltratat în mod repetat în decursul a mai multor luni. Acesta a reușit să ofere mai multe destăinuri despre viața din interior cazarmei ulterior fiind capturat și reînrolat de către administrația separatistă.
În toți acești ani sunt sute de cazuri de dezertare anunțate chiar de pretinsa administrație de la Tiraspol. Tineri rezidenți din raioanele de Est ale țării, cetățeni ai R. Moldova și ai altor state sunt “înrolați”, în fiecare an, în pretinsa „armată transnistreană”. Aceștia, contrar Constituției Moldovei și tratatelor internaționale, sunt obligați să depună „jurământ” unui regim anticonstituțional.
Cei care evită „înrolarea” în aceste structuri sunt anunțați în căutare, sechestrați de la posturile de control, condamnați la închisoare de până la 2 ani sau sancționați cu amenzi de aproape 2 mii de dolari. Asociația Promo-Lex a documentat multe din aceste cazuri și a asistat juridic familiile tinerilor uciși sau maltratați. Mai multe detalii găsiți pe pagina Asociației.
Deși articolul din codul penal citat la început incriminează organizarea unei formațiuni paramilitare ilegale sau participarea la ea totuși, aplicarea acestor prevederi legale rămâne o provocare pentru autoritățile constituționale ale Republicii Moldova.
Evidență militară
Înrolarea în aceste structuri este foarte bine cunoscută de autorități și tacit acceptată fiind unanim tolerată, dar de fapt ar fi trebuit să fie calificată ca și privațiune ilegală de libertate.
Această problemă apare cel puțin în fiecare an pe masa autorităților constituționale. Atunci când înrolarea forțată ajunge și la tinerii din cele 8 școli cu predare în limba română din regiune. Aceștia sunt luați la evidență militară în regiune, iar soluția oferită de ai lua la evidență pe malul drept nu este suficientă pentru a nu fi persecutați.
Deci, pretinsa armată nu este doar un posibil pericol militar, dar și o sursă de încălcare a drepturilor a cetățenilor Republicii Moldova din regiune. Pe lângă toate aceste încălcări aceste formațiuni mai încalcă și acordul de încetare a focului din 1992 semnate de Moldova și Rusia, potrivit căruia în Zona de Securitate nu trebuie să existe trupe militare, însă în orașul Bender/ Tighina sunt cel puțin două unități transnistrene.
Încercând să analizăm armata transnistreană ajungem la concluzia că ar fi greșit să o percepem drept separată de grupul operativ de trupe ruse din regiune. Într-o potențială situație de conflict, așa cum a fost în 1992, acestea vor acționa ca un tot întreg.
Dacă vă place această rubrică și doriți să o continuăm și în 2023 așteptăm să ne spuneți ce alte teme v-ar interesa să le explicăm aici. Abonați-vă la canalul nostru de Youtube, iar dacă aveți posibilitatea ne puteți susține financiar pe Patreon sau PayPal.