Departamentul de Stat al SUA: Dispariții forțate, deținuți politici sau torturare – situația drepturilor omului în regiunea transnistreană

Departamentul de Stat al SUA: Dispariții forțate, deținuți politici sau torturare – situația drepturilor omului în regiunea transnistreană

Dispariții forțate, tortură și cazuri de tratamente sau pedepse crude, inumane ori degradante din partea pretinselor autorități de la Tiraspol. Deținuți politici, ingerințe în viața privată, restricții grave ale libertății de circulație. Sunt doar câteva dintre constatările incluse în cadrul Raportului de țară al Departamentului de Stat al SUA cu privire la situația în domeniul Drepturilor Omului pentru anul 2022.

Documentul arată că, în regiunea transnistreană, au existat acțiuni de tortură și tratamente crude, inumane și degradante în penitenciare, inclusiv faptul că pretinsele structuri din stânga Nistrului au refuzat asistenței medicală pentru deținuți. În timpul ședințelor de judecată deținuții erau plasați în cuștile metalice. De asemenea, raportul face apel la constatările Asociației Promo-LEX, care a remarcat că nu există un mecanism pentru a investiga presupusele acte de tortură ale „forțelor de ordine” din regiune. La fel, condițiile de detenție au rămas precare, majoritatea locurilor de detenție nu aveau paturi sau toalete, fapt calificat chiar de împuternicitul local pentru drepturile omului drept „o lezare a demnității umane”.

„Avocatul Poporului” transnistrean a raportat 60 de plângeri depuse în 2021 cu privire la abuzuri ale drepturilor omului de către gardienii închisorii și alți ofițeri de către persoane deținute în închisorile sau centrele de arest preventiv transnistrean. Pe parcursul anului, doar o plângere din 60 a fost acceptată de așa-ziele autorități, se mai arată în documentul de țară al Departamentului de Stat al SUA.

Cât privește limitarea accesului în locurile privative de libertate, ONG-urile de pe ambele maluri ale Nistrului au raportat că administrația de facto le-a refuzat accesul în închisori pentru monitorizări. Solicitările OSCE de acces la deținuții cu probleme serioase de sănătate au continuat să fie în mare măsură ignorate. Nu au existat rapoarte de monitorizare independentă a centrelor de detenție din regiunea transnistreană.

Arestarea și detenția arbitrară rămân problemele importante. De exemplu, Adrian Glijin și Stanislav Mînzarari au fost răpiți încă în octombrie 2020, fiind acuzați de „spionaj”, o măsură considerată de societatea civilă și ONG-urile pentru drepturile omului ca fiind motivate politic. Glijin a fost condamnat la 13 ani și șase luni de închisoare pentru „trădare de patrie”.

În regiune, arestul preventiv îndelungat a rămas o problemă. De exemplu, Ruslan Lomaca, cetățean al Republicii Moldova, a fost răpit în 2020 în timp ce pescuia pe râul Nistru. A fost prins și ulterior i s-a oferit pedeapsă cu suspendare de trei ani și șase luni la 17 iunie de către o „instanță” transnistreană și a fost eliberat din arest preventiv după aproape doi ani.

Referindu-se la capitolul proces echitabil, concluzia raportului arată că, în regiunea transnistreană, structurile separatiste au ignorat procedurile de proces echitabil și au refuzat inculpaților un proces echitabil. Avocații din stânga Nistrului au raportat că pretinsele autorități au refuzat în mod regulat persoanelor acuzate dreptul la apărare ales de ei și că procesele au fost adesea ținute în secret, fără anunțarea publică a acuzațiilor. De exemplu, procesul lui Adrian Glijin s-a desfășurat în secret și, după condamnarea sa din 6 mai la 13 ani și șase luni de închisoare, i s-a interzis accesul la hotărârea judecătorească din cauza „secretului cauzei”. Procesele pentru cei care au fost arestați arbitrar pentru exercitarea libertăților fundamentale și criticarea autorităților de facto au continuat să se desfășoare cu ușile închise.

O altă constatare se referă și la faptul că, mai mulți deținuți politici au rămas în arest sau au executat pedepse, mulți dintre ei au fost arestați pentru exprimarea opiniei și au participat la întruniri publice, scopul central fiind criticarea regimului. În context, pretinsele autorități au continuat să folosească „Strategia 2020-2026 de combatere a extremismului” ca pretext pentru a aplica instrumente represive suplimentare pentru a reduce la tăcere disidența și a reprima libertățile fundamentale ale omului. De exemplu, Oleg Horjan, liderul Partidului Comuniștilor din regiune a fost singurul membru de opoziție al „Sovietului Suprem” („legislativ”) din Transnistria, a continuat să execute o pedeapsă de patru ani și jumătate în penitenciarul Hlinaia. El a fost acuzat de agresiune și insultarea „autorităților” transnistrene. Avocații pentru drepturile omului și ONG-urile au considerat acuzațiile motivate politic și l-au considerat pe Horjan prizonier politic.

Raportul mai indică și carențe grave la capitolul respectarea libertăților civile. Administrația de facto a continuat să pună în aplicare așa-numita „Strategie pentru combaterea extremismului pentru anii 2020-2026”, care oferă instrumente suplimentare pentru a reduce la tăcere disidența și a reprima în continuare libertatea de exprimare, completând „legea” existentă din 2007 privind combaterea activităților extremismului. Mai multe persoane s-au confruntat cu acuzații în temeiul „legii anti-extremism” pentru că au criticat public administrația de facto în cursul anului.

În acest sens, cel mai elocvent este cazul lui Victor Pleșcanov. Pe 10 iunie 2022, acesta a fost condamnat la arest administrativ de cinci zile pentru huliganism și ulterior condamnat pe 26 septembrie 2022, la trei ani și două luni de închisoare pentru „extremism”. Fapta de extremism fiind calificată declarația acestuia că va arbora steagul ucrainean de la balconul apartamentului său. Mai mule ONG-uri au susținut că acuzațiile sunt motivate politic și că „aplicarea legii” l-a penalizat pe Pleșcanov pentru exercitarea libertății de exprimare și condamnarea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei.

Pentru a evita persecuțiile din partea regimului de la Tiraspol, jurnaliștii au evitat să critice activitatea administrației de facto.

Libera circulație a fost restricționată în continuare, în regiunea transnistreană, mai arată documentrul Departamentului de Stat al SUA. Unele puncte de control din Transnistria stabilite în timpul pandemiei de COVID-19 au rămas, în ciuda obiecțiilor guvernului Republicii Moldova. Pe 26 aprilie, pretinsele autorități din stânga Nistrului au declarat o alertă de „Cod Roșu” de 15 zile pentru terorism, invocând amenințări cu atacuri teroriste în urma mai multor amenințări cu bombă și explozii în Transnistria. Sub „Codul Roșu”, regimul a creat puncte de control în orașele din regiunea transnistreană, a anunțat că „oamenii legii” vor înăspri punctele de control și aplicarea traficului rutier și au extins educația online pentru școli până la sfârșitul anului școlar. A fost anulat procedura simplificată de trecere a „liniei de hotar intern” în perioada sărbătorii de Paști și pentru membrii misiunilor diplomatice și organizațiilor internaționale din Republica Moldova. Autoritățile moldovenești au emis o declarație prin care condamnă limitările de către autoritățile de facto transnistrene asupra libertății de circulație. Alerta „Cod Roșu” a fost retrogradată la o alertă „Cod Galben” pentru terorism pe 25 mai și a fost în vigoare din noiembrie. Barierele instalate la diferite puncte de control din regiune și de-a lungul liniei administrative au rămas pe loc. Cererile delegației Republicii Moldova la CUC de a elimina punctele de control ilegale suplimentare instalate după 26 aprilie au rămas fără răspuns. Și OSCE a declarat în iulie că separatiștii le-au restricționau libertatea de mișcare către și dinspre teritoriu.

Supraviețuitorii violenței domestice din stânga Nistrului nu sunt protejați de „lege”, care nu are o definiție a violenței domestice și nu permite diferențierea cazurilor de violență domestică de alte infracțiuni, creând o absență a statisticilor oficiale privind violența domestică. Violența domestică fără „vătămare corporală substanțială” (cum ar fi oase rupte sau comoție) rămâne o infracțiune administrativă, mai degrabă decât penală, care se pedepsește doar cu amendă. Linia telefonică de încredere administrată de un ONG pentru prevenirea violenței domestice a înregistrat 1.206 apeluri. Regimul nu a întreprins practic nicio măsură atunci când femeile erau bătute de agresori bărbați.

De asemenea, raportul mai arată că, în regiunea transnistreană persoanele LGBTQI+ au fost supuse discriminării.

Precizăm că, în fiecare an, Departamentul de Stat al SUA publică un Raport de țară, în care include cele mai importante constatări cu privire la respectarea drepturilor omului în statele lumii. Acesta este unul dintre puținele documente internaționale de monitorizare, în care sunt reflectate problemele din regiunea transnistreană.