De ce pleacă tinerii din regiunea transnistreană? Aflați povestea uni tânar arhitect din Tiraspol, nevoit să plece peste hotare pentru a se realiza

De ce pleacă tinerii din regiunea transnistreană? Aflați povestea uni tânar arhitect din Tiraspol, nevoit să plece peste hotare pentru a se realiza

Pentru a găsi răspunsul la întrebarea:  De ce pleacă tinerii din regiunea transnistreană?, și a înțelege motivele, discutăm cu cei care, după lungi reflexii, au decis să-și continue viața în afara locului unde s-au născut, regiunea tranistreană. Ce îi determină pe tineri să ajungă pe meleaguri străine?

Faceți cunoștință cu Ilya Litvinchuk, arhitect, restaurator, cofondator al mișcării publice transnistrene „Dostoyanie”. A visat să trăiască și să lucreze pe malul stâng al Nistrului, iar acum își construiește o carieră științifică și creează obiecte de arhitectură în altă țară – în Ucraina.

De ce?

 

 

– Aceasta este Universitatea Națională de Științe Tehnice Lvov, locul pe care-l pot numi Alma Mater, aici mi-am finalizat studiile de master, acum lucrez la teza finală cu tema Complexele urbanistice de apărare din Podillea secolul XVII-XVIII. Facultatea mea de de Arhitectură și Design se află la etajul trei și ocupă aproape în întregime tot etajul

Viața până la Lvov

-În 2010 eu am finalizat Liceul în orașul Tiraspol și am fost admis la buget la Universitatea de Stat din Tiraspol, facultatea de arhitectură, anterior fiind facultatea de arte. Atunci planuri de a părăsi regiunea nu aveam deoarece începând cu primul an eram destul de interesat de arhitectura din regiune, din Tiraspol orașul meu natal. Nu eram singur, aveam cunoscuți cu aceleași interese și împreună am creat comunitatea „Moștenirea„ care inițial a fost că o mișcare civică pe care ulterior am înregistrat-o ca Organizație Neguvernamentală ce există și în prezent. Noi mergea prin regiune și colectam informații istorice despre arhitectura din regiune si organizam expoziții.

Primul semnal

– În 2013 a avut loc un incident la noi la Facultate,  a început procesul de reorganizarea si noi am fost transferați la Tighina/Bender și acest lucru nu a fost făcut corect, deoarece facultatea a fost transferată într-un sediu ce nu corespunde necesităților noastre, specifice facultății. La universitate tehnică de aici, am arătat că un etaj întreg este destinat facultății, la Tiraspol era o clădire cu două etaje pentru a desfășura corespunzător studiile la specialitatea noastră. Ce s-a întâmplat în Tighina e că toate încăperile oferite erau mici, noi atunci exersăm designul grafic pe planșete cu mărime de 1/1m și pur și simplu nu aveai loc unde să le pui. Nu aveam nici o sală pentru a susține tezele, pentru prezentări, astfel studenții prezentau lucrările finale în hol, era unicul loc unde era posibil să încapă și oamenii, dar și proiectul pentru prezentare.

Foarte mulți profesori, într-adevăr buni s-au concediat pentru că au înțeles că în așa condiții e imposibil și din acest moment a început degradarea facultății și specialității. Eu studiile postuniversitare le-am urmat în Polonia la Universitate Tehnică din Lipețsk, de asemenea am fost în astfel de instituții din Republica Cehă și am formată o idee cum ar trebui să arată o instituție europeană ce pregătește arhitecți.

Desigur studiile din transnistria nici nu pot concura cu ele, studenții se prefac că învață, iar profesorii se prefac că predau, pentru asta se dau bani din buget și desigur că puțin sunt interesați de acest fapt, subiectul e destul de îngust. Când s-a produs această reorganizare la facultate noi am vrut să atragem atenția publică asupra acestui fapt și am înțeles că din cauza acesta mulți profesori au început să aibă probleme, precum că această decizie a fost luată direct de „președintele” Șevciuk” și din acel moment a fost clar că de la această conducere nu poți să aștepți nimic bun, deoarece lipsesc în totalmente cunoștințele în domeniu înțelegerii specificului profesie noastre la nivelul.

Noi am avut diverse proiecte legate de arhitectura din regiune, legate de Tiraspol în special, dar am  înțeles că noi pe puțini îi interesează, doar ne permit să existăm ca organizație. Atunci am înțeles că aici perspective nu sunt, dacă nu au idee despre cum ar trebui să învețe studenții, înseamnă că nu au idee nici despre arhitectură în general. Deja mi-a devenit clar că nici să profesez în domeniul meu nu voi putea.

Primele luni în Ucraina

-Cum am venit în Lvov cu ușurință am găsit de lucru la o întreprindere comunală pe lângă primăria din Lvov care face diferite proiecte din resurse financiare obținute din granturi. A fost un proiect interesant pentru amenajare și dezvoltare locativă a unor microsectoare. pentru asta Germania oferă granturi și condiția realizării acestor idee era ca 70% din sumă să fie acoperită de Germania și 30% locuitorii trebuie să colecteze singuri. Din 5 proiecte doar unul a reușit să strângă suma necesară de la oameni și el a fost realizat. Este un mini proiect, dar pentru mine a fost interesant și a fost susținere importantă că am reușit într-un timp foarte scurt să mă ocup cu ceea ce îmi place.

Este loc de întoarcere?

-Dacă aș dori să mă întorc în regiune? Chiar dacă ar fi o astfel de dorință cred că o astfel de întorsătură e imposibilă, reieșind din viața pe care am construit-o aici, reieșind din viața academică de aici în care m-am integrat și unde se discută probleme de reconstrucție a clădirilor, readucerea la viață monumentelor arhitecturale. Regiunea transnistreană nu e nici pe aproape de acest nivel, iar ambiții de-a face schimbări în această direcție acolo eu nu am.