Cazurile CEDO după excluderea Rusiei din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cine poartă răspundere și achită daunele

foto: Alexandru Postica, avocat Promo-LEX

Cazurile CEDO după excluderea Rusiei din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cine poartă răspundere și achită daunele

Se împlinește practic o lună de când Federația Rusă nu mai este parte a Convenției Europene a Drepturilor Omului. În context, există încălcări care s-au produs până la 16 septembrie 2022, prin urmare, persoanele ale căror drepturi au fost încălcate, vor avea la dispoziție 4 luni să depună sesizări la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. După aceste 4 luni, adică după 16 ianuarie 2023, practic va fi imposibil să prezinți o cauză la CEDO și să zici că a fost încălcat dreptul în regiunea transnistreană.

Finele anului 2021 arată că există circa 1000 de cazuri împotriva Republicii Moldova. Dacă vorbim despre regiunea transnistreană, majoritatea dintre aceste cazuri sunt îndreptate împotriva ambelor state: Republica Moldova și Federația Rusă. Din această cifră șanse reale de câștig au cam vreo 150 de cazuri.

Subiectul a fost dezvoltat cu avocatul Promo-LEX, Alexandru Postică.

Excluderea Rusiei din Convenția Europeană a Drepturilor Omului împinge țara cu 30 de ani în urmă. Un adevărat FIASCO

Zona de Securitate: Din 16 septembrie, deja Rusia a încetat să mai fie parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aș vrea să ne spuneți, ce înseamnă la modul practic acest lucru?

Alexandru Postica: La modul practic acest lucru înseamnă un FIASCO, în ceea ce privește respectarea drepturilor omului în Federația Rusă, în primul rând, și evident zonele în care această țară deține jurisdicție, inclusiv în regiunea transnistreană… Probabil Duma rusească va reintroduce pedeapsa capitală ori să nu uităm că apartenența la Convenție, întâi de toate se manifestă prin moratoriu absolut asupra pedepsei capitale. Un alt efect al retragerii din Convenție ar fi o anarhie totală în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, imposibilitatea instituțiilor internaționale de a monitoriza modul în care se respectă drepturile omului. Și practic, vorbim despre faptul că întreaga jurisprudență va cădea cel puțin cu 30 de ani în urmă. Practic revine la nivelul Uniunii Sovietice.

Zona de Securitate: Cu acele dosare, ce se întâmplă, de la 16 septembrie încolo , că iată Rusia nu mai e parte a Convenției. Oamenii care s-au adresat la CEDO cu ce rămân, care e soarta lor?

Alexandru Postica: Există încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană, care a fost produsă nemijlocit până la data de 16 septembrie 2022. Prin urmare, persoanele ale căror drepturi au fost încălcate în interiorul acestor acestui termen, până la 16 septembrie 2022, ele vor avea la dispoziție 4 luni, până anul viitor, să depună, să sesizeze Curtea Europeană cu privire la încălcarea drepturilor omului. După 4 luni, deci respectiv după 16 ianuarie 2023, practic va fi imposibil să prezinți o cauză la CEDO și să spui că a fost încălcat dreptul în regiunea transnistreană… trebuie diligență maximă. – Asta în cazurile în care încălcarea drepturilor omului s-a produs până la 16 septembrie 2022. Încălcarea care se produce după data de 16 septembrie. Ce fac acești oameni? Să nu uităm acea pretinsă lege controversată s-a adoptat în stânga Nistrului, prin care oamenii nu mai au dreptul să se adreseze la nicio instanță judecătorească naționale și itnernaționale să-și apere drepturile. Poziția Asociației Promo-LEX a fost foarte tranșantă și constantă. Noi vorbim despre un teritoriu în care jurisdicția este, în egală măsură, este folosită de ambele state: atât Republica Moldova, cât și Federația Rusă. Acum trebuie să analizăm fiecare speță în parte. Dar eu recomand întotdeauna persoanelor ale căror drepturi au fost încălcate în regiunea transnistreană, de fapt este o obligație a lor, să sesizeze inclusiv organele Republicii Moldova, care de fapt sunt obligate să întreprindă măsurile de rigoare cu privire la aplicarea legii pe teritroiul din stânga Nistrului. Federația Rusă, da, ea asigură jurisdicția de facto. Evident sesizăm și organele din Rusia, dar să nu excludem din situație Republica Moldova. Este teritoriu temporar ocupat de Rusia, dar totuși este teritoriul Republicii Moldova. Sunt mecanisme, sunt pârghii pentru multitudinea de încălcări care se petrec acolo, care pot fi aplicate corect de către instanțele naționale și respectiv să fie remediată, cel puțin, parțial încălcarea anumitor drepturi. Bunăoară, putem prezenta un caz: aceeași lipsire ilegală de libertate, aceeași confiscare ilegală de bunuri, aceeași limitare nejustificată de deplasare, pentru jurnaliști aceleași încălcări tipice utilizate de exponenții regimului de acolo. Deci, potrivit Codului Penal, potrivi Codului Contravențional, potrivit multitudinii de acte legislative, care asigură drepturile sociale pe întreg teritroiul Republicii Moldova, pentru toți cetățenii Republicii Moldova, inclusiv celor din stânga Nistrului – statul nostru are anumite obligații. Astfel, după 16 septembrie 2022 trebuie să privim, în mod deosebit, ce face statul nostru ca să asigure respectarea drepturilor omului. Bine, până acum, statul a avut cumva rolul secund în toată “afacerea” respectivă. De multe ori invoca faptul că nu deține controlul, noi ținem negocierile la pas, și respectiv noi depunem tot efortul în partea ce ține de negocieri. Uitați-vă, eu de principiu nu sunt de acord cu această abordare, fiindcă vorbim despre drepturi concrete. Ce fel de negocieri poate fi vorba și într-adevăr negocierile se referă la formatul politic, dar când e vorba despre încălcarea anumitor norme imperative ale legislației nu ai decât să privești legea și să încerci cum să aplici această lege în teritoriul respectiv. Sunt anumite impedimente, într-adevăr, când e vorba de persecutarea  anumitor infractori, care se ascund acolo, da sunt anumite impedimente să ai acces la ei, să-i citezi, să-i reții ș.a.m.d. Dar pe de altă parte tu ai o groază de alte mecanisme, inclusiv anunțarea în căutare, inclusiv cercetări, inclusiv blocarea în momentul în care persoana X sau Y trece încoace.

Zona de Securitate: Mai cu seamă, aici aș deschide o mică paranteză, la masa rotundă dvs. ați pus o întrebare cu privire la noua strategie de apărare și securitate națională, ați adresat o întrebare șefului de la SIS: cum ar putea monitoriza SIS-ul un eventual flux de oameni, în cazul în care Krasnoselski ar declara o mobilizare la comanda lui Putin. Și atunci, din ceea ce spuneți dvs. SIS-ul are pârghiile de a aduna informațiile și de a analiza aceste informații din stânga Nistrului ca ulterior să transmită actorilor responsabili ca să intervină.

Alexandru Postica: Eu consider viciată această abordare, nu știu dacă este oficială sau nu. Cel mai improtant organism care asigură securitatea noastră, având în vedere, de principiu nu poate fi vorba despre competența unui Birou de Reintegrare. Deci, Biroul de Reintegrare are un anumit mandat. Aici vorbim despre încîlcări tipice, de rutină. Și nu putem pune în sarcina Biroului de Reintegrare rezolvarea anumitor probleme juridice. Aceeași triere, același control – ele nu țin de competența Biroului, mai cu seamă ține de asigurarea unei politici de securitate socială, care să asigure pe de o parte nediscriminarea față de toți cetățenii, pe de altă parte există alt mecanism – de verificare, dacă persoana în cauză este persoana potrivită căreia să-i asigure acest tratament sau poate el este un infractor. De fapt asta și a fost întrebarea, cum noi distingem aceste două categorii de persoane, pentru că la un moment dat toate vor spune că ele sunt victime. Dar pe de altă parte, mulți dintre cei declarați victime, sunt agresori. Și acum care este capacitatea statului de a interveni? Și eu din câte mi-am dat seama nu există nicio posibilitate de a interveni.

Pârghiile Chișinăului de a se implica în respectarea și apărarea drepturilor omului în regiunea transnistreană

Zona de Securitate: Revenind la ceea ce spuneați dvs. Acum, Republica Moldova sau autoritățile de la Chișinău au pârghiile necesare a interveni în cazul în care un cetățean al Republcii Moldova din stânga Nistrului ar sesiza că i se încalcă dreptul acolo, în partea stângă?

Alexandru Postica: Da, sigur că da. Ele există. Ele tot timpul au existat. Da, sunt aspecte procesuale dacă ne referim la un caz de reținere. Să nu uităm că există cazuri, până la momentul de față, de deținuți politici. Același tânăr Glijin, care deja are mai mult de doi an de când stă închis fără niciun temei ca monedă de schimb pentru un infractor. Deci, dvs. îmi puneți întrebarea dacă există mecanismul. Da, el există. El trebuie aplicat corect. Acum noi cunoaștem cine sunt cei care stau în spatele detenției lui. Deci, lista este. Sunt așa-numiții udecători, procurori, anchetatori, chiar și negociatorul este complice. De ce? Pentru că dl. Ignatiev a declarat public că Glijin este monedă de schimb. Este scrisoare oficială a dumnealui. El este complice. Haideți acum să distingem cumva procesul de negociere politică de cel care vizează încălcarea drepturilor concrete ale persoanei. Aici nu are treeabă, în genere, statutul lui de negociator, el este un infractor ordinar la fel ca ceilalți. Pentru că el a dat o indicație abuzivă ca persoana să fie privată de libertate. Și acum, haideți să vedem care este răspunsul autorităților noastre. Eu nu găsesc răspunsul: ce s-a făcut timp de 24 de luni. Ok, în măsura posibilităților s-a declanșat urmărirea penală, s-au întreprins anumite acțiuni de urmărire penală, dar mă scuzați, există anumite termene, care trebuie respectate. În cazul în care tu nu vei cere, ție nu ți se va da. Și întrebarea mea este: dar câte persoane au fost recunoscute a bănuiți sau învinuiți în cazul dat? Practic noi avem infracțiunea pe față, dar nu avem răspunsul. Sau să fie un comunicate unde să se spună: în cadrul urmăririi penale s-a identificat o listă de persoane vinovate, dar noi nu putem să-i prindem pentru că ei se ascund. Dar noi vom ține cont, în momentul în care vor trece acel punct de control. Eu sunt sigur că acele persoane traversează foarte frecvent posturile care sunt instalate. Și atunci ce facem noi?

Zona de Securitate: Și acum, autoritățile de la Chișinău, din 16 septembrie ar trebui să se implice mai activ în asigurarea respectării drepturilor omului. Cum ar trebui ele să intervină în cazul în care până acum când Federația Rusă era parte a Convenției, cumva s-a creat o senzație că cei de la Chișinău se ascundeau sub paravanul că Federația Rusă este actorul principal și este vinovat. Este adevărat. Dar tu ca garant al drepturilor omului pe teritoriul tău cum îi asiguri respectarea cetățeanului tău?

Alexandru Postica: Aveți perfectă dreptate, pe parcursul anilor datorită acelei jurisprudențe create de către Curtea Europeană, cumva autoritățile de la Chișinău au pasat generală a tot ceea ce se întâmplă acolo Federației Ruse. Însă să nu uităm că, chiar și pe timpuri aveau și alte pârghii pe care nu le-au aplicat. Noi vorbim despre răspundere individuală. Noi avem răspunderea statului, ceva colectiv și avem răspunderea individuală. Până la urmă dacă analizezi minuțios orișcare încălcare ajungi la anumiți exponenți, la anumite persoane. Deci, în spatele la orice se află anumite persoane. Nu ai decât să urmărești unde duc firele respecitve pe fiecare caz în parte. Fie confiscare de bunuri, fie arestări, fie tortură, fie omucideri ș.a.m.d. Până la urmă totul se limitează la o persoană-două. Nu ai decât să aplici legea așa cum e scris în ea. Or, până acum tu ai avut o scuză: uite avem răspunderea colectivă a statului, noi nu vom lua armamentul să mergem să împușcăm. Dar nimeni nu te-a rugat niciodată să iei armamentul. Niciodată nu am aplicat utilizarea măsurilor agresive, armă sau să renunț la negocieri. Negociatorul are traiectoria sa, drepturile omului au traiectoriile sale. Important să nu existe intereferența politicului în respectarea drepturilor omului.

Zona de Securitate: Nu vi se pare că se complică situația și mai tare după 16 septembrie?

Alexandru Postica: Undeva chiar și se simplifică v-aș spune. Pentru că noi vorbim acum despre un mesaj care trebuie să fie clar transmis celor își fac de cap în regiunea transnistreană. Și acum acest mesaj nu a fost transmis. Dacă până acum ei au fost sub patronatul marelui stat agresor – Rusia. Acum statul spune OK, descurcați-vă cum vreți. Și mesajul trebuie să fie unul firesc: vom întreprinde toate procedeele prevăzute de Codul Penal, de Codul de Procedură penală. Și aici nu e vorba despre exagerare, despre amenințări. Pur și simplu, fiecare organ trebuie să-și facă lucrul.

Zona de Securitate: Dar o să aibă curajul?

Alexandru Postica: Cine? Procurorii noștri?

Zona de Securitate: Da.

Alexandru Postica: Nu am văzut încă niciun curaj din partea lor. Și vă zic aici despre existența problemelor sistemice despre care noi am anunțat mai demult timp. Cu părere de rău nu s-a tratat cu responsabilitate inclusvi subiectul aisgurării unei bune deligențe sau respectării drepturilor organelor noastre de urmărie penale, care se află în stânga Nistrului. . Până la momenul de față majoritatea plângerilor sunt examinate de aceeași procurori care sunt bazați în Bender (n.r. Tighina). Acum avem o problemă foarte mare în ceea ce privește încrederea victimelor, care se duc la Tighina, la sediul procuraturii mun. Bender, cu o plângere. Și această instituție care se află în același bloc cu miliția transnistreană, evident, cum credeți ei stau între ciocan și nicovală. Pe de o parte, vine fluxul de persoane și depun plângere, pe de altă parte tu dai nas în nas cu miliționerii care stau cot la cot. Aici sunt, în primul rând, neîncrederea persoanei care se adresează cu plângerea. Și mai mult ca atât, tu expui cumva și personalul tău. De aceea noi am insistat ca toate dosarele care țin de regiunea transnistreană să fie examinate doar la Chișinău, ceea ce nu s-a făcut.

Zona de Securitate: Și nu s-a auzit despre asta…

Alexandru Postica: Parțial unele au fost transmise după competență, dar consider că asta nu e un tratament uniform.

Federația Rusă este obligată să achite daune morale și materiale în dosarele pierdute la CEDO? 

Zona de Securitate: Aș vrea să punctăm un subiect la partea financiară. În condițiile în care până la 16 septembrie, când a fost condamnată Rusia în dosarele privind nerespectarea drepturilor omului în stânga Nistrului. Federația Rusă este obligată să achite daune morale și materiale?

Alexandru Postica: Absolut. Sigur că da. Este obligată conform Convenției. Mai mult ca atât, știți a fost și o declarație a dl. Putin care a spus că noi nu vom executa hotărârile după data de 16 martie 2022. Dar el nu a spus nimic despre hotărârile de până la 16 martie. Adică, cel puțin, el și-a asumat obligația să execute până la 16 martie. Într-adevăr a fost o corespondență de Organizația mea cu procuratura Federației Ruse și de acolo s-a lăsat de înțeles că vor fi executate, dar nu știu ei care e procedura. Bine, acum este deja altă retorică și spun că această Convenție contravine Constituției Rusiei și respectiv nu vor purcede la executare. Eu totuși sunt optimist în ceea ce privește executarea acestor hotărâri. Să nu uităm că este o Convenție internațională, care a fost semnată de un stat. Da, există perioade întunecate în istoria acestui stat când nu dorește să execute angajamentele potrivit unui Tratat internațional, dar el oricum rămâne obligație și până la urmă, le explic și beneficiarilor noștri, tu ai o anumită acțiune în acel Gazprom, fiindcă vrei nu vrei odată ce se va reinstaura liniștea și pacea, Rusia va avea un alt Guvern și atunci ea va fi nevoită cumva să iasă iarăși pe internațional și la acel moment va apărea această întrebare cu privire la executare angajamentelor internaționale față de toți. Și în primul rând va apărea întrebarea față de executarea nagajamentelor față de persoanele individuale, ori asta este primordial.

Zona de Securitate: De ce vă întrebam, pentru că același președinte al Dumei de Stat spunea că  daunele şi interesele la care Rusia a fost condamnată de CEDO înainte de 15 martie vor fi plătite “doar în ruble şi numai în conturile băncilor publice ruse”. Aici cum facem?

Alexandru Postica: Nu e o problemă. Mulți beneficiari erau gata să deschidă conturi și în ruble rusești, important să i se achite. Important e recunoașterea faptului că tu ești gata să achiți, deja valuta mai puțin contează. Dacă privim din perspectiva respectării drepturilor omului, este un angajament financiar pe care tu trebuie să-l execuți. El se convertește în valută europeană. E altceva când e vorba despre prețurile la gaze, ține de alt domeniu, de negociere și arbitraje.

Zona de Securitate: Important e să-și asume angajamentul și să achite, deja banul el se convertește.

Alexandru Postica: Eu vă spun din perspectiva clienților, beneficiarilor Promo-LEX, pe care i-am reprezentat în fața Curții Europene. Dacă îi spui că achiți în ruble rusești, poftim achită.

Zona de Securitate: Eu aș vrea să veniți în acest context, mai cu seamă pentru persoanele din stânga Nistrului ale căror drepturi sunt încălcate, se încalcă. Să aibă curajul să se adreseze la instanțe, iată după 16 septembrie când deja Republica Moldova într-un fel sau altul ar trebui să-și asume responsabilitatea totală ca să apere acel cetățean din stânga Nistrului.

Alexandru Postica: Mesajul este consecvent, la fel cum a fost și anii precedenți. Am cunoscut perioade mai grele, mai ușoare în ceea ce privește accesul la reclamanți. Bunăoară, chiar și asociația Promo-LEX în 2014 a avut acces în regiune, acum nu are, dar asta nu împiedică pe noi să ajutăm persoanele care au nevoie de ajutor. Acum mesajul direct față de persoane, dacă voi nu veți sesiza ceea ce se întâmplă în regiunea transnistreană, atunci nici autoritățile noastre nu vor fi capabile să intervină. Trebuie să înțelegeți un lucru că regimurile totalitare au dispărut. Da, există o perioadă foarte grea, la moment, având în vedere că există un război în țara vecină și statul-agresor care a ocupat o parte din țara noastră, dar partea ce ține de documentare este un proces ce trebuie dus până la capăt. Și chiar dacă uneori dispare această dorință și speranță, voi o faceți pentru societatea în care vă aflați, pentru copiii voștri și, în primul rând, pentru voi de fapt. Mesajul este că indiferent de toate amenințările care există să se găsească acea capacitate și acea forță, cel puțin, să informeze. Dar aceleași drepturi poți să ți le aperi în diferite posbilități. Trebuie să identifici acea posbilitate, care este mai puțin dăunătoare la momentul de față, dar oricum nu trebuie să te oprești.

Întregul podcast îl puteți urămări și pe canalul nostru de YouTube: