ANALIZĂ: Trei scenarii privind rezolvarea conflictului transnistrean pe fundalul intereselor geostrategice ale Moldovei, Ucrainei și Rusiei

ANALIZĂ: Trei scenarii privind rezolvarea conflictului transnistrean pe fundalul intereselor geostrategice ale Moldovei, Ucrainei și Rusiei

De la începutul agresiunii militare totale a Federației Ruse împotriva Ucrainei, în februarie anul trecut, parametrii structurali în jurul reglementării conflictului transnistrean s-au reconfigurat în mod dramatic, scrie Dionis Cenuşă, expert asociat la Centrul pentru Studii Est Europene pentru agenția de știri IPN. Deși soluționarea conflictului pare a fi o opțiune mai realistă decât până la război, Chișinăul încă posedă dependențe critice față de regiunea transnistreană în domeniul de securitate și cel energetic. Pacificatorii ruși, împreună cu forțele militare separatiste, dețin capabilități militare superioare celor moldovenești. De asemenea, în timp ce Moldova vrea să-și sporească autonomia energetică prin interconectarea cu piața de electricitate din România, acest proces se va finaliza de-abia după 2025 și nu asigură în mod obligatoriu un preț redus pentru electricitatea importată. Totodată, Ucraina este determinată să elimine dependența de regiunea transnistreană în domeniul transportului și construiește o rută alternativă care să ocolească regiunea, mai consideră politologul.

În aceeași analiză, expertul asociat al Centrului pentru Studii Est Europene, Dionis Cenușă proiectează trei scenarii de rezolvare a problemei transnistrene, argumentând-și expertiza prin faptul că regimul separatist de la Tiraspol încă își poate folosi pârghia energetică pentru a extrage anumite concesii de ordin comercial de la Chișinău, inclusiv cu permisiunea instituțiilor UE. Aceste concesii ar putea fi percepute de către Moldova și UE drept un preț temporar plătit pentru a limita raza de instabilitate generată de războiul din Ucraina.

Scenariile pentru reglementarea conflictului transnistrean

1. Status-quo-ul neschimbat – „răul cel mai mic” pentru Moldova și UE. Dependența crescândă a regiunii transnistrene de regimul constituțional de la Chișinău, ca urmare a efectelor izolaționiste ale agresiunii rusești contra Ucrainei, dispune de condițiile necesare pentru a progresa. Momentul de cotitură va deveni capacitatea Chișinăului de a primi curent electric direct din România, atât prin interconectarea Isaccea-Vulcănești, planificată pentru 2025, cât și prin intermediul eventualei linii electrice Bălți-Suceava. Aprofundarea asimetriei din dialogul bilateral este benefică Moldovei, care, în condițiile unui sistem strategic de „bici și turte dulci”, poate persuada Tiraspolul să accepte reintegrarea pe domenii sectoriale – de la constituirea unui regim vamal uniform până la legalizarea prin de-criminalizare a economiei regiunii. Mecanismul de descurajare a unei eventuale agresiuni din partea regiunii transnistrene trebuie să reiasă dintr-un set de măsuri de prevenire a riscurilor strategice. Reducerea sau chiar eliminarea completă a riscurilor economice poate fi realizată prin stabilirea unor alternative de transport, energetice etc. În domeniul securității, afișarea costurilor pentru escaladarea transnistreană va depinde de consolidarea capacităților instituționale ale organelor de forță și a armatei. Nu în ultimul rând, descurajarea Tiraspolului ar putea implica semnalizarea riscurilor sancționării liderilor transnistreni. Luate împreună, acestea pot produce o situație în care status-quo-ul actual poate fi menținut pentru a crește puterea de negociere a Chișinăului.

2. Schimbarea parametrilor de negocieri – „factorul ucrainean”. Kievul demonstrează interes strategic față de contribuirea la soluționarea conflictului transnistrean, pe cale politică. Odată ce agresiunea militară rusă este luată sub control și decimată prin de-ocuparea teritoriilor, obiectivul ucrainean va deveni eliminarea amenințărilor emanate din regiunea separatistă din Moldova. Potrivit acestui scenariu, motorul soluționării conflictului transnistrean poate deveni factorul ucrainean, mai mult decât cel moldovenesc. O poziție pro-activă a Kievului poate compensa abordările timide din partea Chișinăului. Gestionarea coordonată a frontierei pe segmentul transnistrean, combaterea propagandei rusești și a celei transnistrene locale, precum și diplomația publică în raport cu populația, pot fi doar câteva din căile prin care Ucraina poate deveni acceleratorul soluționării conflictului prin metode non-militare. Dacă Ucraina înfrânge Rusia, atunci influența geopolitică rusă asupra regiunii va decădea de la sine, iar elitele transnistrene vor acționa pragmatic în favoarea antrenării într-un dialog constructiv cu Chișinăul pentru a evita riscuri de ordin ucrainean. În practică, Chișinăul va juca rolul “polițistului bun”, iar Ucraina va fi percepută la Tiraspol volens nolens drept “polițistul rău”.

3. Escaladarea conflictului – „factorul rusesc”. Scenariul cu riscuri majore ține de eventuala intenție a Rusiei de a dezgheța conflictul într-o formă sau alta. Costuri majore pentru Moldova și Ucraina pot fi generate prin intermediul sabotării depozitului de armament vechi din regiunea transnistreană (Cobasna) sau chiar țintirea cu rachete, invocând necesitatea apărării pacificatorilor sau a cetățenilor săi. Exemplul ucrainean demonstrează că Rusia este capabilă să încalce orice “linii roșii”, iar Moldova nu are capacități anti-aeriene de identificare și detectare a rachetelor rusești. Un asemenea scenariu va însemna cel mai degrabă pierderea atractivității culturale a Rusiei în regiunea transnistreană, similar schimbării radicale de atitudine observată în regiunile tradiționale pro-ruse din Ucraina, precum Odesa.

Analiza semnată de Cenușă pentru IPN conchide cu ideea că o precondiție care să încline regiunea transnistreană spre un dialog necondiționat va reieși din calitatea implementării agendei europene de către autoritățile constituționale. Alta ține de pregătirea Uniunii Europene și a altor parteneri europeni de a facilita prin căi diplomatice și financiare formate adiționale sau înlocuirea celor existente (formatul „5+2”), folosind experiența acumulată în contextul reglementării conflictului separatist din Nagorno Karabah. Totodată, UE va trebui să-și asume cheltuieli legate de o eventuală criză energetică în regiunea separatistă, provocată de sistarea livrării de gaze naturale. De asemenea, expertul Dionis Cenușă punctează pentru ipn.md că, nu în ultimul rând, contează voința Kievului de a susține strategiile de reintegrare a Moldovei, pe care cea din urmă trebuie să le revizuiască reieșind din setul de scenarii plauzibile privind evoluția situației din Ucraina, dar și probabilitățile dezghețării, deliberate, a conflictului transnistrean de către Moscova într-o „operațiune de uzură” împotriva Moldovei și a frontierei sud-vestice a Ucrainei.