Afirmațiile fostului premier Sturza despre presupusul plan Kozak-2, refuzat de Sandu, respinse de președinție

Memorandumul Kozak a rămas a fi unul dintre cele mai de temut planuri privind rezolvarea conflictului transnistrean. Acesta trebuia să fie semnat la 25 noiembrie 2003 și prevedea în linii generale federalizarea țării, planul a rămas doar pe hârtie și nu s-a mai revenit la el, în mod oficial, de atunci. Subiectul, însă, este scos la rampă de fiecare dată când sunt discutate perspectivele de reîntregire a celor două maluri. La începutul lunii ianuarie presa de la Chișinău îl cita pe fostul premier și actualul om de afaceri, Ion Sturza, precum că Maia Sandu a respins un plan „Kozak-2” în schimbul unei „reduceri modice” la tariful gazului.

Afirmațiile lui Sturza au fost făcute pe pagina acestuia de Facebook în care se arată că planul respins de șefa statului ar fi fost unul „infinit mai periculos ca primul”.

Pentru confirmarea celor menționate de Sturza am solicitat un comentariu de la președinția Republicii Moldova, dacă într-adevăr s-a discutat reglementarea problemei transnistrene la negocierea unui nou tarif la gaz.

Direcția informare și comunicare cu mass-media a Aparatului Președintelui Republicii Moldova a negat afirmațiile lui Ion Sturza.

„Președinta Maia Sandu nu a discutat cu partea rusă separat asupra unui plan de rezolvare a conflictului transnistrean. Menționăm în același timp că, de fiecare dată când s-au făcut încercări de a aduce subiectul conflictului transnistrean în discuția pe gaze, poziția șefei statului a fost că lucrurile nu trebuie amestecate și că această problemă trebuie abordată separat, pe platforma 5+2,” se arată într-un răspuns oferit Zonei de Securitate.

Ce este planul Kozak

Memorandumul a fost denumit astfel, deoarece la el în mare parte a lucrat șeful adjunct al administrației președintelui Rusiei, Dmitri Kozak, prevedea crearea unei federații asimetrice cu trei subiecți (Moldova, Transnistria şi Găgăuzia). „Republica Federativă Moldova va fi un stat unitar, independent, suveran, neutru şi demilitarizat. Documentul corespunde integral inițiativelor anterioare ale președintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin şi ale OSCE”, menționa în 2003 ziarul „Moldova Suverană”, citat de Europa Liberă.

Planul Kozak ar fi stipulat că viitoarea federație va avea un parlament bicameral: Camera reprezentanților (cu 71 de deputaţi) şi Senatul (cu 26 de senatori, dintre care 13 reprezentanți ai Republicii Moldova, 9 ai Transnistriei şi 4 ai Găgăuziei). Se propunea ca limba de stat să fie „moldovenească, iar limba oficială pe întreg teritoriul republicii federative – limba rusă”, fără a se preciza, însă, care este diferența dintre limba de stat şi limba oficială.

Mai târziu, Vladimir Voronin a acordat un interviu jurnalistului Pavel Păduraru, publicat pe portalul jurnal.md, unde a dezvăluit motivele care l-au făcut să refuze semnarea memorandumului.

„Noi căutam mai multe variante, căci trebuia să ieșim din această situație. La început, era un plan de măsuri pentru a hotărî problema reunificării țării, erau niște împuterniciri suplimentare pentru Transnistria și nu se numea Kozak. Am discutat și cu Putin, și cu președintele Ucrainei, și cu Lukașenko ne-am consultat. Federalizarea nu era concepută în acest document. Ea a apărut în ultimele zile, așa cum a apărut și ultimul articol al documentului, care a pus punct la toată intenția noastră. Kozak a venit cu documentul final, în care era adăugat ultimul articol, dar despre el nu s-a discutat niciodată. Articolul prevedea că contingentului de armată a Federației Ruse i se oferă statut de bază militară pe termen 20 de ani. Și atunci eu am spus că nu semnez așa ceva, că asta nu e problemă personală, dar e o problemă a țării și извинитe (scuzați)”, a declarat Voronin în același interviu.

Cert este că, ajunul semnării, programată pentru data de 25 noiembrie, președintele moldovean Vladimir Voronin a decis să nu-şi pună, deocamdată, semnătura pe document, iar Putin şi-a amânat zborul via Chișinău.